deja la munte...

ok... sunt la munte... bun... si ce daca sunt la munte? sunt la munte fara tine... aerul e mai rece, zapada e mai tare, soarele sraluceste mai putin, vinul fiert parca nu mai are gust... nu stiu... poate ca sunt eu exagerata... dar nu stiu cum o sa reusesc sa rezist o saptamana intreaga fara tine... stiu ca voi rezista, dar nu stiu cum... teoretic, m'am plictisit... practic, am avut mereu ceva de facut... nu prea am fost pe partie, pentru ca asta inseamna sa trag de ai mei sa mergem... sper sa merg maine, pentru ca e practic penultima zi in care voi mai putea sa merg... maine si pe 2... in rest, e revelionul.... nu ma plang ca am mers atat de putin pe partie... ma plang doar ca imi va lua mult mai mult sa fac ceea ce mi'am propus in a doua zi in care am plecat cu tine la munte... mi'am propus sa il rulez intr'un an pe cel care te'a rulat pe tine pe partie.... si voi incerca din rasputeri sa ma tin de chestia asta... honestly, daca reusesc sa il rulez pe tipu ala pe partie, e clar ca voi reusi si sa ma apuc de slalom asa cum imi propusesem initial... asa ca... e bine...

revenind la faptul ca sunt la munte... tigari fumez rar, atunci cand nu sunt pe langa ai mei... ceea ce e un lucru bun, poate.... mai iau si eu o mica pauza de la tigari, ca in ultima vreme prea am fumat mult... am mers la cumparaturi, ma relaxez seara cu masaj si jacuzzi.... ce mi'as putea dori mai mult, nu'i asa? ei bine... mi'as fi dorit sa fiu cu tine... dar din pacate, acum nu se poate... asa ca, va trebui sa mai astept pana peste doua saptamani... peste doua saptamani, atunci cand vom sta o saptamana intreaga impreuna pe partie.... pe partie si nu numai...

sunt calma si rabdatoare. sunt calma.

Incercam mai devreme sa ma decid daca astazi a fost o zi buna sau o zi proasta.... ei bine, nu imi pot da seama, pentru ca a inceput relativ prost... si s'a terminat extraordinar de bine... deci, daca am pune in balanta 'relativ' si 'extraordinar', am putea spune ca ziua a tins sa fie buna... acum, ma intreb eu: avand in vedere ca ziua practic inca nu s'a terminat, se va termina totusi extraordinar de bine??

Azi am avut trei vesti proaste de dat.. si asta nu mi'a placut... 1. nu merg la concertul Iris de pe 26.... 2. nu ma pot angaja la vara.... si 3. .... ei bine, 3 nu se mai spune.... pentru ca e relativ cea mai dureroasa veste, si pentru ca nu stiu cum de am putut sa accept conditiile fara sa ripostez cu toate fortele pe care le am.... si pentru ca inca sunt uimita de vestea pe care o primisem.... si pentru ca mi s'a spulberat o dorinta odata cu ea....

eh, si iata ca chiar s'a terminat extraordinar de bine ziua asta....

When you think too much....

Uneori stau si ma gandesc de ce gandesc atat.... stiu ca poate nu are sens pentru unii ceea ce spun, dar pentru mine are..... de ce analizez aproape mereu fiecare situatie, cu toate posibilele ei outcome'uri [a se vedea dictionarul englez-roman :d]..... uneori fac asta inconstient si de cele mai multe ori fac asta atunci cand nu trebuie... si tocmai pentru ca principiul 'carpe diem' are la baza exact opusul a tot ceea ce am scris mai sus, ma contrazic... insa, ma contrazic numai partial.... pentru ca: 1. analizarea situatiilor pe care o fac eu este relativ inconstient.... 2. nu analizez chiar toate situatiile, insa le analizez pe cele care nu ar trebui.... 3. inca ma ghidez dupa principiul 'carpe diem'.... asa ca, ar trebui sa imi vina mintea la cap, si sa nu mai analizez incontinuu, sa nu imi mai gandesc aproape fiecare pas, ci sa merg pur si simplu acolo unde ma duce... situatia... sau unde ma duce sufletul.... sau dragostea... sau orice altceva care sa nu fie creierul meu putin prea dezvoltat la ora actuala...

Si, pentru ca orice invat are si dezvat..... o sa incerc sa nu imi mai gandesc fiecare pas.... sau macar, sa ii gandesc mai rar....

O zi cu un inceput promitator...

Hmmm... unele zile incep chiar bine, si au foarte mari sanse de a se termina bine... pur si simplu iesi din casa si remarci ceva care te binedispune... cum ar fi luna pe cer la 7 dimineata, impreuna cu cateva stelute care se intrezaresc pierdute in intuneric... asta m'a binedispus pe mine azi... bine, in fond si la urma urmei, m'am si trezit relativ binedispusa, dormisem mult prea bine... cum nu am mai dormit in ultima vreme... iar fumul de dimineata, desi a fost putin mai sec decat cele cu care m'am obisnuit, m'a relaxat... mi'a amintit de vremurile in care fumam si eu Marlboro [rosu sau lights, in functie de moment..], vremurile alea perfecte, de la inceputurile unei relatii care promitea, cerea, mai mult... o relatie care este acum in continua evolutie...

Ei bine, o zi care a avut un inceput atat de promitator, nu se poate termina altfel decat bine... desi urasc frigul de afara, desi inghet chiar si cu atatea haine pe mine, imi place vremea... se spune ca atunci cand iubesti, orice vreme ti se pare frumoasa... imi dau si eu seama acum, ca asa e...

Asa ca acum, astept sa treaca orele, sa se termine ziua asta petrecuta plictisitor la liceu, si sa ajung acasa.... la el....

Aceasta zi se va termina bine... poate perfect...

philosophies for a new begining....

I had one hell of a week.... one hell of a fortnight [search the word in the dictionary if you don't know what it means... fortnight = two weeks....] ... and one hell of a great day... eye-opener...

It's strange how life has its ways of spinning one around, of playing with one's mind and one's feelings... it's strange how one can fall into indifference whilst trying to be happy, being blinded by the most meaningless things, by the smallest mistakes, by the most unhurtful lies... it is strange how life itself turns right back around and helps one see that one had been wrong all that time... one's life can be a happy life if only one could see that.... if only one could appreciate the smallest joys, the fastest glimpses, the passionate kissez and the warmest hugs...

During one's lifetime, one has much to learn, many issues to overcome, many burdens to bear, great expectations to exceed and one can be too blind or too busy to see what lies in front of them: the beauty of life.... the beauty of life that is given by the love one gives and receives... the unconditioned love... that love that does not care about boundaries set by society or by one's group of inffluence.. that fulfilling kind of love that makes one give everything one has, and expect nothing and everything in return.... because that love is the only thing that makes life better, that helps one fulfill one's goals and overcome one's problems... one can find happiness in life, with the help of luck, intuition, self control and self confidence, respect, and let's not forget open-mindedness...

Happiness and love go together.... at least, in my opinion.... I, for one, still believe in soul-mates... and maybe I am a dreamer... and maybe I love to be loved, but I also love to love... and maybe I dream of the perfect relationship, and the perfect man, and the perfect house, and the perfect carreer, and the perfect family... but I not only dream.... I fight for them... I fight for my love, and I give everything.... and I bow and ask for forgiveness when I am wrong, and I forgive when it is necessary.... I give all the love that I have, I pay attention to details, I compromise, and I leave myself behind when I have to, so that the one I love gets the best things from/in life.... I would give my life for the one I love.... unconditionally....

So do not let yourselves be blinded by hate, by small tragedies or by stupid fights, because you'll waste your life with nonsense.... your heart will not have seen the beauty of love, until you have discovered how to control your own self, your own life, your own love....

[PS: I'll never give up on us, and I'll never leave you fall....
quotes: "together, we're invincible..."
"everyone is weak... everyone but us..."]

moshu'...

ok, sa spunem ca demult, candva, am crezut in moshu'.... am crezut in moshu' pentru ca asa am fost invatata... si era frumos.... si nu m'a durut sa aflu ca moshu' nu exista, pentru ca inca eram mica, si nu cred ca ma interesa prea mult pe vremea aia daca moshu' exista sau nu, cat timp eu imi primeam cadourile, bine-meritate de altfel...

anul asta.... anul asta sper sa vina moshu'... oricine ar fi el, nu vreau sa imi aduca cadouri... nu mai am nevoie de haine, de geci, de camera foto/video ori de orice altceva ce tine de material.... [bine, poate mint, mi'ar placea sa primesc o placa... dar nu am NEVOIE de ea momentan...] ... am o vaga nevoie de o prima de Craciun si de An Nou.... da, vreau ca ai mei sa nu'mi mai cumpere chestii, vreau sa'mi dea bani... pentru ca eu ma duc in Australia anul viitor.... iar biletele sunt al naibii de scumpe... dar nici de bani nu prea am atata nevoie, pentru ca pot sa ii strang si singura....

am nevoie doar de voi.... [si stiti la ce ma refer cand spun 'voi', va stiti si care sunteti....] si am mai ales nevoie de tine.... de mosh craciun, eu vreau sa fiu inconjurata de prieteni....si de dragoste...

Waiting...

Daaaa.... mi'am luat bootsi, mi'am luat pantaloni pentru placuit, mai imi lipseste o gecutza si sunt gata.... deci daaaa.... acum, imediat dupa ce ma recuperez [dupa operatia asta...], ma duc la munte.... eu, el, si doua placi.... atat.... ah, si un vin fiert....

Hmmmm....

Am chef sa scriu..... am chef sa scriu insa nu am idei... nu stiu despre ce sa scriu... as scrie despre cum imi mai irosesc eu viata, insa ce rost ar avea? pentru ca tot as continua sa mi'o irosesc.... insa de ce sa nu scriu despre cum imi irosesc viata?? avand in vedere ca orice as face, tot mi'o irosesc, macar asa, o irosesc intr'un mod mai placut...

Deci azi am avut nervi... poate am avut nervi inutil, poate nu.... nu pot sa'mi dau seama... cert e ca am avut nervi... prea multi nervi.... tone de nervi... nervi care implodau si explodau peste tot.... trist, dar adevarat.... poate ca am avut nervi pentru ca imi pierdusem 'verigheta', nu stiu... in fond si la urma urmei, asta e un motiv intemeiat, avand in vedere ca la inelul ala tineam cel mai mult dintre toate pe care le am.... ma rog, intr'un final ma calmasem.... pana am ajuns acasa, si m'am enervat iar, dupa doua partide de Starcraft.... si mai trist.... am incercat sa ma culc... suna telefonul... vorbesc ce vorbesc, incerc sa compilez ce mi se spune.... dau iar sa ma culc... incep sa ma doara ochii.... ma ridic din pat nervoasa ca nu am putut sa adorm, ies din camera, si ma izbeste o lumina orbitoare din baie.... alti nervi.... ma dor si mai tare ochii... ma duc in sufragerie si vreau sa imi aprind o tigara, dar nu pot... deja fumasem prea mult pe ziua de azi.... asa ca ma mai bag la un Starcraft, de data asta contra unui calculator... buuun.... zic eu 'hai ca pe asta il bat'... nici nu incep bine, dupa 25 de minute ma face zob... deci ZOB, frate, ZOB!!!!! mi se blocheaza Vista-ul, trebuie sa'mi resetez laptopul din cauza asta, si mai ales, sa astept pana se reporneste.... iar asteptatul asta dureaza extrem de mult... iar acum astept sa mi se traga episodul 8 din seria a 4a din Grey's Anatomy.... pentru ca numai serialul asta cred ca ma mai poate calma acum....

Iar poza aia este menita sa ma calmeze....

[iata ca am mai scris ceva si azi, o parte din minunatele aventuri ale lui Pisu, lenevind in propria'i casa.... speram ca aventurile lui Pisu sa nu fie in continuare la fel ca cele relatate mai sus...]

Muntele...

Mi'e dor de munte... mi'e dor de mirosul de zapada proaspata... de mirosul acela inghetat, care iti patrunde pana in adancul plamanilor si te racoreste... mi'e dor de soarele care rasare inghetat la munte, si care se reflecta in zapada proaspata... mi'e dor de un vin fiert si de o sapuneala ca la carte.. mi'e dor de iarna, si mi'e dor de ninsoare... mi'e dor de tot ce tine de munte: vreau un foc cald intr'o cabanuta.... vreau o partie cu zapada buna.... vreau sa invat sa placuiesc.... vreau sa ma trantesc in zapada rece, si sa stau cu ochii'n soare... vreau sa respir aerul de munte... vreau sa fiu in gara cu un rucsacel mic, si sa plec pur si simplu pentru o zi/o noapte la munte... vreau sa plec din Bucurestiul asta plictisitor, pe care am ajuns sa il cunosc pe dinafara, si de care m'am saturat pana peste cap... Bucurestiul asta murdar, aglomerat [insa aglomerat intr'un stil rau... pentru ca desi mie imi plac orasele aglomerate, am ajuns sa urasc Bucurestiul... pentru ca nu poti spune nicicand ca Bucurestiul se compara cu New Yorkul.... iar aceasta aglomeratie o ador eu... aglomeratia oraselor mari, cu sosele imense, bulevarde peste bulevarde... unde desi este aglomerat, nu pare a fi, pentru ca toti sunt mereu in miscare...], plin de balti si plin de fum...

Mi'e dor de iarna...

Am nevoie de o pauza...

Plutesc.... plutesc in indiferenta, in ne-chef, in prea mult fum.... tot ce se intampla in jurul meu imi este total indiferent, nu ma mai intereseaza nici macar de mine... nu am chef de nimic, vreau doar sa stau... fumez prea mult si am nevoie de o pauza... am nevoie de o pauza de mine... vreau sa am o zi in care sa nu ma bage nimeni in seama, sa nu vorbesc cu nimeni, sa fiu numai eu cu mine, eu cu gandurile mele, eu cu muzica mea, pe care sa o aud vag printre toate gandurile ce imi vor fi rasunat in creier... vreau sa vina mai repede pauza de la tigari, vreau sa respir aer rece de munte, vreau sa plutesc in fericire din nou, si nu in indiferenta... vreau sa imi pese, vreau sa imi pese de mine si de ceilalti.... vreau o zi libera... in care sa imi revizuiesc atitudinea din ultima vreme, in care sa ma imbunatatesc, sa ma readaptez, sa evoluez inca putin... vreau sa evoluez... in bine... sa devin un eu mai bun... dar mai ales, vreau sa fiu din nou eu... pentru ca in ultima vreme, viata trece pe langa mine, fara ca eu sa am o influenta prea mare in actiunile pe care le fac, in activitatile in care ma implic [si cand spun 'ma implic', ma refer doar la prezenta...]... m'am saturat de minele lenes, m'am saturat de eul plictisitor, de eul care nu a mai venit cu nimic nou in ultima vreme.... m'am saturat sa raman acelasi eu pentru atata timp... trebuie sa evoluez... trebuie sa fac ceva... trebuie sa bucur pe cineva din jurul meu, si nu doar pe mine... trebuie sa am o zi numai pentru mine, pentru ca apoi sa am cel putin o luna numai pentru voi... voi, cei care imi sunteti mereu alaturi....

Deci ma cac in sus...

Sa ma pish pe ea de zi... ieri a fost o zi atat de buna, pana s'a intamplat tot rahatu ala.... si da'i si alearga... la Raiffeisen sa blocheze contu si sa'mi emita un nou card... slava cerului ca mai erau toti banii acolo... du'te la Politie sa declari portofelu furat... sectia 16 ne trimite la sectia 10.... care e prin mortii masii pe undeva... sectia 10 nu are ce sa faca prea multe daca il declar furat, asa ca hai sa declaram numa buletinu pierdut... pai du'te inapoi la sectia 16... sectia 16 pentru buletine, e numai de luni pana vineri intre 9 juma si 13 juma... ce trist. ma pish pe ei... si acu am nervi si nu stiu cum sa ies din ei... ma cac in sus. si lasati'ma toti in pace.

PROST!!!

Deci m'am saturat ca la fiecare pas pe care il fac sa mi se tot puna piedici.... m'am saturat sa incerci sa ma scoti din viata cuiva din egoism, sau din dragoste excesiva, sau pentru a incerca sa'l pastrezi numai pentru tine cat mai mult timp posibil.... ei bine, afla acum ca mai ai numai un an si jumatate - maxim doi sa te bucuri de el.... insa 'bucuri' este deja mult spus... pentru ca si asa nu te poti bucura de el, pentru ca NU IL CUNOSTI, si pentru ca incerci sa il pastrezi intr'un glob de sticla, unde el nu suporta sub nicio forma sa fie... si pentru ca nu suporta, se creeaza acea tensiune intre voi, de care nu vei scapa niciodata... m'am saturat sa il tii inchis in casa sperand ca poate vei scapa de mine.... ei bine, nu scapi, asa ca obisnuieste'te dracului cu ideea asta odata.... pentru ca pe mine nu ma mai intereseaza piedicile care ne sunt puse, pentru ca stiu ca putem trece peste ele.... ce ar fi sa te bucuri si tu putin de viata pe care o ai si sa ii lasi si pe ceilalti din jur sa se bucure de ea???

Iar ceea ce faci tu nu poate fi numita educatie, mai ales atunci cand este impinsa cu forta pe gatul cuiva.... tot ce faci este sa il intarati sa te urasca din ce in ce mai mult, si sa indepartezi din viata lui toate persoanele care il iubesc cu adevarat, intr'un mod non-egoist...

Dar poate ca iti lipseste acel dram de minte, care ar trebui sa iti spuna ca fi'tu nu se va descurca niciodata singur daca nu IL LASI tu sa se descurce singur, daca nu ii acorzi libertatea de decizie, daca nu il lasi sa descopere binele si raul pe pielea lui... DACA NU IL LASI DRACULUI SA IASA AFARA DIN GLOBUL ALA FOTAT DE STICLA IN CARE IL TII!!!!!

Dar stii ceva? nu ma intereseaza cum gandesti, si nu ma intereseaza cum crezi tu mai bine ca ar trebui sa il educi, pentru ca nu sunt cu tine, ci cu el.... iar el poate gandi de unul singur, chiar si in afara acelui glob, poate lua decizii, poate distinge binele de rau, are o personalitate destul de puternica pentru a putea razbi fara ajutorul tau fortat in viata asta... numai ca TU nu poti vedea asta, sau nu vrei sa vezi asta.... ORBI SUNT NUMAI CEI CE NU VOR SA VADA....

Iar daca vrei razboi, pai sa stii ca razboi este... daca vrei razboi cu el, primesti razboi si cu mine.... pentru ca atunci cand el sufera, eu sufar de doua ori mai tare..... orice il afecteaza pe el, ma afecteaza si pe mine.... deci obisnuieste'te cu ideea ca il poate IUBI si altcineva decat tine....

LUPT IMPOTRIVA GLOBURILOR DE STICLA, SI MACAR PE UNUL DINTRE ELE VOI REUSI SA IL SPARG.....

Iar aici pun un mic punct...

Gata. Am terminat cu blogurile care se refera la tine. Am subiecte mai bune despre care sa scriu/filozofez. Mai vedem.

Celor care cred ca visele nu pot muri...

le dedic Vama Veche - Epilog... le doresc ploi cat mai calde... ierni cu cat mai multa zapada... artificii cat mai mari de revelion.... vinuri fierte cat mai gustoase... sau beri cat mai reci... sau cafele cat mai dulci/amare.... taceri dulci si zgomote cat mai placute [daca pot exista chestii d'astea...] .... paturi cat mai calduroase... cariere cat mai stralucite... vise cat mai lungi... si mai presus de orice, le doresc sa'si gaseasca persoana potrivita alaturi de care sa viseze... pentru ca visele nu pot muri....

"pentru ca toate drumurile duc spre Trantor si acolo se sfarsesc toate stelele..."

Un citat de care imi amintesc din ce in ce mai des in ultima vreme... un citat din Asimov - Fundatia... sau una din cartile din seria Fundatiei... pentru ca sunt multe... si nu sunt deloc mandra cand spun ca nu am apucat sa le citesc pe toate... desi mi'as fi dorit... pasiunea mea pentru Isaac Asimov inca nu s'a stins, insa i'a luat locul 'in capul listei' pasiunea pentru Stephen King.... pentru ca omul este genial.... pentru ca de la Christine incoace, continua sa ma fascineze scrierile lui... pentru ca Christine nu este doar o poveste SF despre o masina ucigasa... asa cum poate parea la prima vedere... Christine este o carte despre prietenii... despre cum s'au legat ele si despre cum pot fi distruse... despre ceea ce inseamna sa fi un prieten adevarat.... dar bine, trebuie sa citesti cartea ca sa intelegi...

Revenind, deci, la citatul mirific mentionat in titlul acestei postari ["toate drumurile duc spre Trantor si acolo se sfarsesc toate stelele..."] .... Trantor era capitala unui Imperiu intergalactic... Trantor era steaua care stralucea cel mai tare de pe orice cer al oricarei planete din acel imperiu.... Trantor era cea mai mare planeta... centrul Universului am putea spune... Trantor era planeta iubita si urata de toti...

Ei bine, fiecare are undeva centrul universului sau... iar daca nu cumva esti egocentric, daca nu cumva crezi ca tu esti centrul universului tau, atunci intelegi unde bat acum... ori poate ca fiecare dintre noi vrem sa credem [sau chiar credem] ca noi suntem centrul universului nostru, ca toate drumurile noastre se vor intoarce tot la noi, ca toate intamplarile se vor sfarsi tot prin noi.....

Dar poate ca eu nu ma incardez in categoria aia de persoane.... pentru ca nu ma simt centrul universului meu acum... pentru ca drumurile mele nici macar n'ar mai exista daca n'ar fi el....

Si cand ma gandesc ca acum tocmai ma trezisem dintr'un cosmar oribil, si iata ca tot prin tine se sfarsesc toate intamplarile prin care trec.... tot acolo duc toate drumurile mele... tot acolo se sfarsesc toate stelele....

Cu troleul dimineata...

Imi place sa merg cu 91-ul [asta e un troleu, apropo...] dis-de-dimineata... dis-de-dimineata implica sa plec pe la 5 jumate acasa.... si acum o sa va spun si motivele mele... pentru ca e mereu liber in tramvaiul care ma duce la metrou, si nu mai trebuie sa vad o groaza de maini care se inchina in stanga si in dreapta atunci cand tramvaiul trece usor pe langa biserica [sa fim serios, cati dintre cei care se inchina in fata unei biserici, chiar se duc la biserica?? indraznesc chiar sa intreb cati dintre ei chiar cred in Dumnezeu??].... pentru ca metroul e gol, si desi vine la 7-10 minute, nu este o problema, pentru ca la ora aia nu ma mai grabesc... pentru ca ies din metrou si inca nu imi este frig.... pentru ca e intuneric si inca sunt aprinse luminitele in oras... pentru ca troleul este aproape gol si merge lin pe Kogalniceanu-Eroilor-Drumul Taberei.... pentru ca pot citi o carte intre timp, sau pot sa stau pur si simplu cu muzica data incet si sa ma gandesc.... la orice imi trece prin cap la ora aia... si mai ales, pentru ca stiu ca troleul ala opreste la tine...

Rain or no rain??

The dillema of this autumn... Rain or no rain?? I wanted it to start raining because I love the rain... I love the big drops of water pouring down my face, my clothes.... I love the coldness of each drop that touches my skin... I love how it rains when it's dark outside... How you can't see the rain, yet you feel it... But the problem is, I moslty love the rain when I'm with you... I love feeling your breath in the cold... feeling your warmth... But if it rains, you usually can't go out... So, should I wish for it to rain or not??

I guess that I'll always want rainy days spent with you... and I guess I love the rain too much to not wish for it to come... so no, I won't stop wishing for it to rain... because rainy weather is the weather I love most, besides the snowy weather...

So I'll keep on dreaming about the winter that is coming [hopefully fast], while enjoying the rain that pours gently down my window...

Cum sa visezi ca ti'ai impuscat unul dintre cei mai buni prieteni...

M'am trezit aproape plangand... am plans in vis incontinuu... E doua noaptea si stau si fumez o tigara pentru ca nu'mi vine sa cred ce am putut sa visez... scriu pe intuneric, pentru ca nu sunt sigura ca vreau sa ma mai privesc in oglinda momentan, dupa un vis ca ala... Ei bine, acum sa va povestesc visul... sau partea pe care mi'o mai amintesc din el...

Trebuia sa merg intr'o zi sa ii cumpar lui Neacsu [persoana in cauza...] un cadou, pentru ca se apropia ziua lui de nastere... da, facea 18 ani, exact atatia cati face anul asta... asa a inceput... si ei bine, eram la liceu... sau pe langa liceu... un liceu care, de altfel, nu seamana deloc cu liceul meu... era un liceu in care puteai intra in pod... ei bine, pe undeva dupa liceu, eu si o mirifica gasca [care se presupunea ca era gasca mea de suflet - asa era in vis, ce sa'i faci -], continand persoane ale caror fete nu mi le mai amintesc, si care nu stiu daca chiar le cunosc, ne certam cu Neacsu... ei bine, aceasta cearta despre care va spun s'a transformat brusc intr'o cearta 1 la 1... pentru ca am ramas numai eu cu Neacsu.... care Neacsu, tin sa va anunt, juca darts cu un pistol si cu mine drept tinta... si, ei bine, mi'am descoperit si eu pistolul lasat de gasca mea langa un gard, exact in momentul cand astia reintrau in scena... si ei l'au luat frumusel pe Neacsu de o aripa, si l'au plasat exact in mijlocul terenului... mi s'a spus sa il impusc dupa cate mi'a facut... eu am spus ca nu pot... mi s'a spus sa il impusc pentru ca altfel ma va impusca el pe mine...

Si stiti ce am facut? M'am apropiat cu pistolul la 1m de capul lui, si, cu mana tremuranda, am tras... imi amintesc si acum cum glontul a nimerit fix in mijlocul capului sau... am tras si apoi am fugit... acum nu'mi mai amintesc unde anume am fugit, dar stiu ca alergam plangand... si apoi mai trec zilele, si mama imi spune ca trebuie sa ii iau cadou lui Neacsu... si, ei bine, imaginati'va ca nu aveam ce sa ii spun si am inceput iar sa plang... iar la finalul visului, colac peste pupaza, aflu ca inmormantarea lui este exact in ziua lui de nastere... si continui sa plang...

Si uite asa m'am trezit din ceea ce se poate numi un cosmar... si nu, subconstientul meu sigur nu lucreaza... pentru ca il vreau pe Neacsu cat se poate de viu...

In orisice caz, a fost doar un vis....

Ei bine, in sfarsit o zi buna...

Ieri am ajuns acasa de la liceu pe la 3 jumate, poate 4, nu mai tin nici eu minte... de altfel, nici nu mai tin minte ce anume am facut pana la ora aia... blurry.... eram obosita... cu o noapte inainte dormisem doar 3 ore... ei bine, am ajuns acasa in jur de 4, si la 4 jumate dormeam dusa... i'am zis lu' mama sa ma trezeasca pe la 9 seara.... nimic. ma trezesc din inertie la 3:15 de dimineata... [pentru ca mai tarziu sa aflu ca mama a venit seara sa ma trezeasca, iar eu i'am spus ca ma voi trezi, insa nu am aparut in sufragerie, iar ea si'a zis ca ar fi mai bine sa ma lase sa dorm... pai... PROST! pentru ca pastilele mele nu se iau singure.... dar nu conteaza....] asa... si evident, m'am trezit cu nervi... m'am trezit cu atat de multi nervi incat m'am decis sa'mi fac tema la mate... ce trist, va dati seama... termin pe la 4, mai fumez o tigara, ca deh, fara ele nu se mai poate, nu'i asa?, ma bag in dus pe la 4 jumate, inghet putin acolo si ies din dus pe la 5:10... ei bine, ce sa fac eu pana la 6 jumate cand ar trebui normal sa plec de acasa? ei bine, nimic... ma imbrac repede, imi trantesc niste caiete in ghiozdan, imi trag ulterior cureaua pe mine, imi aranjez castile de la i-pod, ii schimb alarma lu' mama [ca sa o mai lasa sa doarma, ce dreaq...], imi iau pachetu de tigari si bricheta, caut cheile si ies pe usa... parca ma simt mai bine... parca m'am mai calmat, odata ce am iesit din cei 4 [sau ma rog, mai multi] pereti ai apartamentului meu mirific care uneori parca nu ma reprezinta... ascult muzica cu pofta.... pentru ca mi'a fost trezita pofta de MCR, ascult numai asta... ma simt bine in racoarea diminetii/a noptii... o racoare care nu poate fi numita frig, pentru ca am remarcat ca frigul apare abia pe la 6 jumate... intuneric, liber pe drum, tramvai gol.... metrou liber... troleu linistit... ascult muzica si ma simt bine... si ajung apoi la caldura... in scara blocului lui.... ajung acolo unde ma simt cel mai aproape de 'casa'... si e si mai bine... brusc, mi s'a imbunatatit starea de spirit, si presimteam ca o sa am o zi buna... si iata ca asa a si fost... o zi buna incheiata in aceeasi scara de bloc calduroasa in care a si inceput....pentru ca toate drumurile mele duc spre tine...

Pentru ca te iubesc...

Pentru ca atunci cand ajungi sa iubesti o persoana cu toata fiinta ta, cu tot sufletul tau, cu tot corpul tau, ajungi sa ii dai tot ce ai tu mai bun in tine... ajungi sa fii una si aceeasi persoana cu respectivul.... ajungeti sa ganditi la fel, sa simtiti la fel... sa va placa aceleasi lucruri, sa frecventati aceleasi locuri.... ajungi sa poti spune ca, daca va fi nevoie, iti vei da si viata pentru persoana respectiva... pentru ca o iubesti... si pentru ca fericirea ta inseamna fericirea lui.... pentru ca viata ta este viata lui.... pentru ca respiri odata cu el... pentru ca inimile voastre bat la fel... pentru ca va iubiti... si pentru ca visati impreuna, desi nu recunoasteti asta niciodata.... pentru ca va certati si va impacati, dandu'va seama ca unul fara celalalt nu se poate... pentru ca suferi [poate chiar mai tare decat el] atunci cand el sufera... pentru ca uneori nu'ti gasesti cuvintele, si ti le gaseste el... pentru ca nu trebuie sa vorbesti pentru ca el sa inteleaga... pentru ca o privire spune totul uneori... pentru ca exista incredere deplina... pentru ca exista starea aceea de comfort, pe care numai dragostea lui ti'o poate oferi... pentru asta si multe alte motive, eu nu'mi vad viata fara tine in ea....

Asteptand cu nerabdare iarna...

Ma gandesc la zapada... ma gandesc ca la iarna vom fi impreuna pe partie... la iarna voi invata sa snowboard-uiesc... la iarna voi simti adrenalina.... la iarna o sa'mi rup fundul pe zapada inghetata... pentru ca asta vreau si asta mi'am dorit de mult timp... pentru ca iarna este anotimpul meu preferat, pentru ca vreau sa'l petrec alaturi de tine, pentru ca vreau sa simt caldura ta noaptea dupa o zi intreaga de incercari reusite sau nereusite pe partie.... pentru ca vreau sa pot practica si eu un sport care sa imi placa... pentru ca vreau o 'sapuneala' ca la carte [desi am spus de multe ori ca nu :)) ]... pentru ca stiu ca nimic nu va fi mai frumos ca acele zile petrecute la munte [cel putin nu pana una-alta...] .... de aceea sunt motivata sa continui sa trec prin zilele astea cat mai fericita, cat mai relaxata, sa ma bucur cat mai mult de ele.... sunt motivata sa invat si eu relativ bine, pentru ca altfel cine stie cine se gaseste sa imi strice planurile de vacanta....

Si VOI INVATA iarna asta sa ma dau cu placa, pentru ca am vointa... si pentru ca tu vei fi alaturi de mine...

Si da, stiu ca scriu bloguri relativ siropoase mai nou, insa chiar nu ma pot abtine.... pentru ca prea mult ma gandesc la prezent si la viitor.... la trecut si la clipele pe care le pastrez ca amintire si care nu vor mai fi.... Pentru ca ma gandesc ca voi continua sa traiesc dupa principiul 'carpe diem', pentru ca ma gandesc ca nu se stie cand pot muri.... si tocmai pentru asta incerc sa ma bucur cat mai mult de timpul pe care il am.... si m'am decis sa nu imi mai dorm viata, pentru ca nu are niciun sens... pentru ca ma gandesc la viitorul pe care il am planuit, care sper sincer sa fie macar in linii mari asa cum l'am gandit eu...

Si voi continua sa ma bucur pentru simplul fapt ca esti langa mine.... [si esti langa mine mereu, chiar si atunci cand esti departe.... "so close, no matter how far..."]

Fum de tigara si fericire...

Ieri am fost fericita... am fost fericita pentru ca persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta era fericita... am fost fericita pentru ca mi'am depasit una dintre mirificele mele 'probleme' [an issue - cum o numim noi]... o problema pe care o aveam de ceva timp si de care nu reusisem sa scap...si m'am simtit mult mai bine... poate ca m'am simtit eliberata, m'am simtit ca si cand as fi scapat de o constrangere... pentru ca teoretic, asta s'a si intamplat...

'Tigarea de dupa', cum ne place noua sa o numim, fumul acela albastrui cu miros si gust de menta, care pare mereu mai bun decat o tigara normala, care parca te relaxeaza, parca te imbata... plutesti odata cu fumul.... plutesti odata cu visele... plutesti odata cu norii... odata cu fericirea... odata cu iubirea... pentru ca cel mai placut lucru atunci cand iubesti este fericirea persoanei de langa tine... imbratisarea cea plina de multumire, privirea in care te pierzi...

Pentru ca sunt fericita alaturi de tine, chiar si atunci cand lucrurile nu merg neaparat ok, chiar si atunci cand ne certam, pentru ca dupa o cearta, impacarea este mereu placuta, sarutul este mereu mai dulce, imbratisarea este mereu mai calduroasa... pentru ca 'together, we're invincible', te iubesc...

Viata prin ochii fiecaruia...

Da, e clar... fiecare vede viata altfel... fiecare intampina greutatile in felul lui, fiecare isi exprima sentimentele in mod diferit.... si totusi, in anumite privinte, gandim si actionam la fel... cu toate astea, nu reusim sa ne intelegem destul de bine incat sa devenim si noi o clasa unita... pentru ca fiecare creeaza noi intrigi, noi dispute.... pentru ca fiecare vede aceste dispute in felul sau, iar fecare gaseste o alta rezolvare pentru ele... insa nimeni nu pune niciuna din rezolvari in aplicare... toti stam si asteptam sa se intample ceva, de parca noi nu am face parte din acest colectiv, de parca am fi numai spectatori...

Nu putem sa ne obisnuim cu ideea ca suntem diferiti, ca gandim si actionam diferit, ca avem propriile personalitati... nu putem sa ne acceptam... so where does that leave us??

Ce faci cand realizezi ca o sa mori curand?

Ce ai face daca ti s'ar spune ca mai ai de trait inca cateva luni??? Ai avea timp sa faci tot ce ti'ai dorit vreodata? Ai avea timp sa iti implinesti toate visele? Ai avea timp sa devii jurnalistul de succes din Seattle care ai vrut intotdeauna sa fii?? Ai avea timp sa ajungi in Australia, sa iti vezi tatal pentru prima oara in viata??? Ai avea timp sa strangi bani sa'ti cumperi propriul apartament la ultimul etaj al unui bloc din centrul Seattle-ului si sa'ti cumperi Plymouth'ul Fury, model 1958, la care ai visat dintotdeauna?? Ai avea timp sa iti faci nunta pe malul marii intr'o zi ploioasa de noiembrie, iar apoi sa'ti petreci luna de miere in insulele Bora-Bora???

Nu cred...

Asa ca fa tot ce poti din tot ce ti'ai dorit vreodata, pana nu va fi prea tarziu...

Doua zile unice...

Doua zile, doua concerte.... doua concerte petrecute cu persoana iubita... concerte cum nu au mai fost pana acum.... senzatii pe care nu le'am mai trait pana acum... un concert lung si energic, un concert Iris, dupa 30 de ani de existenta... unic... special... si un concert Muse mult asteptat, mult dorit, mult iubit... nu poti fi prezent la un concert Muse fara sa fii impresionat de muzica lor, fara sa simti cu adevarat muzica, versurile... fara sa canti odata cu ei, fara sa sari, sa fluieri, sa ceri un bis... un concert Muse este energie.... iar un concert Muse cu persoana iubita este energie si dragoste.... este tot ce ai nevoie pentru a te readuce intr'o stare de beatitudine, intr'o stare de euforie.... un concert ca asta nu va mai fi prea curand.... iti multumesc ca ai fost acolo cu mine.... iti multumesc ca am cantat impreuna, ca mi'ai fost alaturi cand am plans, ca m'ai strans in brate atunci cand trebuia... si ma bucur enorm ca TU ai fost cel cu care am petrecut aceste zile, cel care mi'a fost alaturi la aceste concerte... iti multumesc ca existi si ca in continuare imi esti alaturi...

"Follow through,
make your dreams come true...
don't give up the fight,
it will be alright,
'cause there's no one like you
in the universe...

don't be afraid
of what your mind conceals,
you should make a stand,
stand up for what you believe,
and tonight we can trully say:
together, we're invincible...."

pentru ca vor mai fi concerte la care vom merge impreuna... pentru ca stiu ca asta a fost numai inceputul... nu imi pierd speranta ca Muse vor reveni in Bucuresti... curand...

Time....

Time is the most precious thing that has been given to us.... time is the only thing that you need which is never enough, and it always passes by too fast.... time is what I would need right now... time to sit.... time to sit and think.... life is too short, man.... and it's filled with the unexpected... and you never know when time passes and you haven't done everything you would have wanted to do.... this is the sad part.... I don't regret anything about the past, I just regret that time has passed so fast.... Even now, it's passing too fast; although sometimes it's nice, sometimes it's annoying... it's like you want to 'sit there in that moment forever', but the moment doesn't linger... and you're only left with the memories.... the best ones you've ever had, actually.....

[inspiratie pentru ceea ce urmeaza: Vama Veche]
pentru ca fara iubire chiar nu se poate...
pentru ca iubirea lasa in noi urme adanci...
pentru ca traim din amintirile iubirilor noastre...
pentru ca suferim din iubire...
pentru ca ranile provocate de iubire le vindecam cu iubire....
pentru ca zburam cand iubim....
pentru ca trei sferturi din muzica lumii este despre iubire...
pentru toate astea si alte o mie de motive, am nevoie de timp...

Gone for good...

This is defenetely perfect... so we're done with the whole arguing part, and now I can get back to my usual posts.... good.... "this means nothing to me,/'cause you are nothing to me,/and it means nothing to me,/that you blew this away..." [muse - uno] .... those were the first lyrics that came to my mind.... so, I can move on to my more phylosophycal writings.... but maybe later....

Deci m'am saturat....

Dar nici ca imi mai pasa... m'am saturat de certuri inutile, m'am saturat de oameni care nu stiu sa se poarte civilizat..... de oameni care sunt violenti in limbaj si care nu stiu sa'si exprime punctul de vedere intr'un mod calm... dar nu imi mai pasa.... faceti ce vreti cu vietile voastre, asa cum si eu o sa fac ce vreau cu viata mea... nu ma mai intereseaza ce ganditi, ce faceti, ce spuneti, asa ca sa nu va mai intereseze nici pe voi ce fac sau ce gandesc eu... fiecare cu ale lui si punct... crezi ce vrei despre mine, dar tine'ti parerea pentru tine, cat timp nu vrei sa ma cunosti cu adevarat... iar asta e valabil pentru toti, am folosit persoana a II-a din obisnuinta..... acum ii rog pe cei pe care nu ii intereseaza ceea ce scriu [filozofia mea 'seaca'], pe cei pe care nu ii intereseaza cum gandesc, si pe cei care nu stiu sa aprecieze un blog scris relativ frumos [ca sa nu spun artistic] sa nu mai intre sa citeasca postarile mele, pentru ca n'are niciun sens....

Here we go again...

Tot ma chinui sa imi explic cum anume pot sa fiu amica/prietena cu persoane false, cu persoane care mint, care poarta masti, care habar nu au ce vor de la viata, si mai ales, care se cred superiori... De ce sa nu pornim toti de la egal la egal??? De ce trebuie x sa se creada mai bun decat y??? De ce trebuie x sa creada ca are niste principii mai valoroase decat ale lui y??? Ce te intereseaza pe tine ce principii am eu, atata timp cat ele nu te influenteaza pe tine cu nimic??? Cu ce te influenteaza pe tine ca eu filozofez cand am chef??? De ce iti pasa tie ca nu gasesc nimic amuzant in a rade de un obiect banal??? Nu imi place sa judec, asa ca nu voi spune caq poate eu gandesc superior tie, pentru ca nu stiu cum gandesti tu.... Asa ca, cum eu nu te judec pe tine pentru ceea ce esti sau ceea ce faci, nu ma judeca nici tu, pentru ca nu esti in masura sa faci asta....

What are friends for?

If you can just find your true friends, then you can call yourself lucky... because true friends are hard to find... they always listen and try to help... they're there when you feel bad, or sad, or depressed, or just when you need someone to talk to... They're human too, so they also make mistakes, but you have to learn to forgive [but not forget...], learn to trust, learn to talk.... because only by talking will they know you, and know how to help you... and learn to be true... do not lie to your friends, because that is not a true friendship... think of it like this: your friends lie to you, and you find out, and then you're depressed and you get into a fight with them... who will you then turn to??? It's the same with them.... they turn to you for help and you offer it, sincerely.... so when you turn to them for an advice, they'll also be sincere, honest...

Love your friends, treat them with respect, and they'll love and respect you.... That's what I've learned so far....

Socializand si filozofand cu grupul de prosti...

A socializa... un termen des folosit pentru a exprima o comunicare de baza intre mai multe persoane... discutii neinsemnate fara concluzii ce ar putea influenta intr'un fel sau altul gandirea vreunuia dintre participantii la discutie... Socializezi cu persoane pe care putin le cunosti ori pe care nu vrei sa le cunosti in amanunt...

A filozofa... a divaga pe teme interesante, profunde, diverse, ducand la concluzii uneori prea profunde si prea subtile pentru a fi intelese de 'plebea societatii', prea complexe pentru a influenta un intelect subdezvoltat....

"Grupul de prosti"... suntem un grup, nu o gasca, pentru ca insasi cuvantul 'gasca' duce cu gandul la pamfleti, la 'plebe', la minti ce nu gandesc ci doar actioneaza mecanic...

"Prostii" suntem, ironic, noi... cei superiori 'plebei', cei neintelesi de ceilalti, cei care isi solicita intelectul prin discutiile filozofice si, uneori, interminabile, cei care au o gandire superioara 'plebei', cei cu sclipirea de moment... cei care pot gandi fara ajutorul altora, cei open-minded, care desi cunosc o singura limba straina, pot filozofa prin intermediul ei... cei ale caror propozitii nu sunt formate numai din subiect si predicat... cei cu principii... cei cu idealuri... cei cu idei... cei cu propuneri... cei cu gandire libera.... Formam un grup in interiorul caruia ne intelegem reciproc, ne sprijinim, ne completam... Nu socializam in interiorul acestui grup, ci comunicam... dezbatem... analizam... intelegem... expunem puncte de vedere... ne contrazicem... aprobam... filozofam...

Suntem acceptati de toti si intelesi de nimeni... noi...

Gandeste cum gandesc eu 3: Falling down...

Something happened today.... it's like my life is happening while I'm standing and watching... it's like I'm changing to fast, but I feel it's still me... I can't be the one that's weak, not me... because everyone expects me not to be weak... so I won't... but today, I had my moment of weakness... and I had a small breakdown...

How can one know who they really are?? It's like we're always changing and we always find out new things about ourselves...And I'm changing too fast... And this change is happening inside a shell... why do girls always block everyone else from the outside by creating a shell that would surround them and their thoughts??

We should all be kings and queens.... if we have the guts to survive in this world without going nuts... and I can do this... I just have to snap out of this state of mind...

Think the way I think... It's hard....

Gandeste cum gandesc eu 2: Friends.... or not...

Pana ai ajuns in liceu, ai vrut sa-i faci mamei tale pe plac, pentru ca stiai ca altfel nu se poate… si ai incercat tot posibilul sa fii cum vroia ea… si ai ajuns la liceul pe care l-a vrut ea… si incerci sa te bucuri la fel de mult ca ea, insa nu poti, pentru ca nu este liceul la care ai fi vrut tu… si te conformezi… ajungi acolo si gasesti o alta lume… gasesti prieteni noi, gasesti oameni pe care te poti baza, si pornesti din nou de la zero… incerci sa iti tii prietenii aproape, si dusmanii si mai aproape…. Dar speri sa nu ai dusmani… asa ca te grabesti sa fii prieten cu toti… la inceput, mergeai singur spre casa, pentru ca erai retras si nu stiai cine merge pe acelasi drum cu tine, asa ca porneai de la liceu de unul singur… apoi ai descoperit ca exista o mana de colegi care au acelasi drum ca al tau… si iti spui ca ei vor fi grupul tau de prieteni, pentru ca, cu ei petreci cea mai mare parte din timpul zilei… si lor le spui tot ce ai pe suflet, iti pui baza in ei, ii ajuti cand au nevoie si de cele mai multe ori te ajuta si ei… insa aparentele inseala… dupa un an descoperi ca cel mai bun prieten al tau prefera sa aiba mai multa incredere in gura targului decat in tine, si te lasa singur intr-o clasa de straini, pe care de-abia atunci realizezi ca nici macar nu ii cunosti… nu ii cunosti pentru ca nu ai vrut, nu ii cunosti pentru ca nu ai avut ocazia, nu ii cunosti pentru ca nu ai reusit… nu conteaza de ce… insa pur si simplu simti ca locul tau nu mai e acolo… pentru ca ai fost ranit de cel mai bun prieten… iar asta este daramator… descoperi ca esti inconjurat de barfa, la care tu nu iti doresti sa participi… ca esti inconjurat de minciuni ce nu-ti face placere sa le auzi… si ca va mai trebui sa traiesti cu ele pentru inca trei ani… Insa tu, ai descoperit asta? Sau faci parte din grupul celor care barfesc si mint tocmai pentru a-si face traiul mai bun in clasa? Faci parte din grupul care traieste in minciuna si in care nu exista prieteni adevarati pentru ca nimeni nu va sari sa te ajute cand esti la pamant? Ei bine, deschide ochii… pentru ca in viata trebuie sa ai o mana de prieteni care sa stii ca vor fi acolo atunci cand vei avea nevoie…

Gandeste-te deci ca esti acea persoana care nu suporta minciunile si barfa… si ai ramas singur, pentru ca ai realizat ca prietenul tau cel mai bun face parte din grupul de ipocriti… sau ce nume vrei tu sa le dai… si stai o perioada asa, analizand ‘la rece’ tot ce se petrece in jurul tau… cunoscand pe toti si acelasi timp pe nimeni pentru ca pana atunci te-ai invartit in cerculetul tau de asa-zisi prieteni… atunci ti se ofera ocazia vietii tale… atunci cand ai nevoie de ea… poatea aparea sunb forma unei discutii lungi cu un coleg cu care nu ai vorbit in viata ta mai mult de o ora cumulat… sau sub forma unei invitatii neasteptate la un joc de baschet, fotbal, volei, care se poate termina cu o iesire in oras… atunci iti gasesti adevaratii prieteni…

Gandeste-te cum ai ajuns sa vorbesti doua zile intregi aproape incontinuu cu o persoana pe care pana atunci nu o stiai deloc... Si gandeste-te cum ti-ai gasit adevaratii prieteni prin intermediul persoanei respective... prietenii care te accepta asa cum esti, care te inteleg, cu care poti vorbi, cu care iesi in oras...

Gandeste cum gandesc eu...

Gandeste cum gandesc eu...

Acum ma gandesc la relativitate... totul este relativ... dar tu realizezi asta? Tu realizezi ca eu vad lumea intr-un anume fel, iar tu o vezi altfel? Este relativ daca tie o sa iti placa sau nu ceea ce scriu, in functie de cum te vei regasi in blogurile mele, in functie de cum te vor influenta ele sau nu...Este relativ daca te voi influenta in vreun fel, pentru ca numai tu alegi daca te vei lasa influentat sau nu… pentru ca tu iti faci viata… insa tot tu esti limitat… esti limitat de conditia ta de om… nu poti face tot ceea ce iti doresti, pentru ca fie nu ai destui bani, fie nu ai destul timp, fie nu gasesti persoana potrivita… nu poti avea ceea ce iti doresti din exact aceleasi motive… nu poti fi cine doresti, pentru ca cei din jur te vor percepe numai cum vor ei, si vei ajunge sa crezi ca esti ceea ce spun ei ca esti… insa asta, numai daca vrei… asta, daca nu ai taria de caracter necesara sa razbesti intr-o lume in care iti sunt impuse mult prea multe conditii pana si pentru simpla actiune de a fi… trebuie sa stii ca de tine depinde daca maine vecina de deasupra te va saluta cu drag in fata blocului [iar asta te va binedispune...], sau daca nici macar nu te va privi pentru ca nu i-ai deschis usa de la intrarea in bloc atunci cand avea 3 sacose in maini…

Ei bine, eu am taria de caracter pentru a razbi… [iar acum nu ma laud....] ... si recunosc, este greu… este mult prea greu sa te conformezi standardelor impuse de societate si in acelasi timp sa iti placa de tine atunci cand te privesti dimineata in oglinda… pentru ca standardele impuse de societate vor fi intotdeauna diferite de standardele pe care ti le impui tu… gandeste-te ca mama ta a vrut intotdeauna sa fii copilul-model, bun la toate materiile in scoala generala, bun la toate materiile in liceu, si bun la ceea ce vrea EA sa devii in facultate… si s-a straduit ca tu sa fii ceea ce ea nu a putut fi… insa nu s-a intamplat asa… tu spuneai ca vrei sa deschizi un adapost pentru caini si pisici, si ea iti spunea sa devii veterinar… tu spuneai ca vrei sa devii scriitor, iar ea automat spunea jurnalist… tu spuneai pictor, iar ea spunea arhitect… si atunci cand ea a realizat ca tu ai devenit ceea ce ai vrut TU sa devii, pur si simplu s-a conformat… pentru ca trebuia… pentru ca nu putea schimba asta… pentru ca numai tu ai decis ce sa devii…

Standardele impuse de societate… societatea per ansamblu te va privi stramb daca fumezi de la o varsta frageda, te va privi stramb daca nu esti imbracat ‘normal’… insa niciunul dintre noi nu a realizat ca ‘normal’ nu exista… ceea ce este normal pentru mine poate fi anormal pentru tine… pentru ca totul este relativ… pentru ca eu privesc normalul in functie de filmele pe care le vad, in functie de muzica pe care o ascult, in functie de hainele care imi plac, in functie de oamenii pe care ii apreciez... privesc normalul in functie de mine… asa cum si tu faci la fel… asa ca nu judeca pe cineva pentru simplul fapt ca nu se imbraca in stilul tau, pentru ca nu adora muzica pe care o asculti tu, pentru ca are un tatuaj pe mana [iar tu urasti tatuajele], ori pentru ca fumeaza de 20 de ani, inca nu a murit si continua sa fumeze un pachet pe zi, mai ales in prezenta ta… pentru ca fiecare are standardul lui de ‘normalitate’… numai atunci cand vei intelege acest lucru, vei intelege si faptul ca totul este relativ, si faptul ca nu trebuie sa judeci pe nimeni pentru ceea ce sunt, ori pentru ceea ce fac…
Gandeste cum gandesc eu...

Starting from a quote...

"Sometimes people walk away because they want to be alone, and sometimes they walk away because they want to see if you would follow them into hell..." ... l'am zarit undeva si mi'a placut... analizand situatia destul de intens cat sa am nevoie de o tigara, am realizat ca eu sunt o persoana ca ma inscriu in categoria a doua... eu ma indepartez pentru a vedea daca ma vei urma... pentru ca eu te'as urma pe tine... pentru ca eu mi'as da viata pentru tine... pentru ca numai indepartandu'ma imi pot da seama ce simti si ce gandesti... pentru ca nu pot citi prin tine... pentru ca vreau sa stiu if you're in this for the long run... because I am... si poate ca intind o mana sperand ca o vei intinde si tu pe a ta, insa tu nu o faci... si poate ca'mi plec capul sperand ca tu mi'l vei ridica si ma vei privi din nou in ochi... si poate ca alerg sperand ca vei alerga cu mine... si poate ca gandesc in viitor, sperand ca vom gandi impreuna... insa tu nu faci asta... deci poate ca tot eu trebuie sa fac primii pasi... poate... poate ca va veni o zi in care tu vei intinde mana, si sa stii ca eu voi fi acolo sa te strang in brate... de azi inainte nu iti voi mai cauta mana, nu iti voi mai cauta privirea, nu ma voi mai cuibari... de azi inainte voi astepta... pentru ca m'am saturat ca eu sa fiu cea care face primul pas...

What is wrong??

Bun. Dorm extraordinar de mult in noaptea asta, ma trezesc bine-dispusa, gata-gata de o vanatoare de bul cum nu a mai vazut bucurestiul [pentru cei interesati de termenul 'vanatoare de bul', sa citeasca 'povestea lui Lisey' de Stephen King], ies bine-dispusa din casa, vanatoarea se termina cu succes... si brusc... devin total demoralizata, debusolata, trista, melancolica, irascibila, greu de impresionat si greu de bine-dispus la loc... De ce? Pai uite la intrebarea asta incerc si eu sa'mi raspund de vreo trei ore pana acum... Poate ca ceva s'a schimbat... Ceva intre mine si tine... ceva din 'noi'... sau poate ca numai eu vad lucrurile asa, poate ca mi se pare si poate ca e numai in capul meu toata treaba... Poate... dar daca 'noi' nu ne'am schimbat, atunci de ce eu ma simt la kilometri distanta de tine atunci cand ne vedem?? de ce am ajuns iar in starea de a nu putea sa iti spun ce am pe suflet? si de ce sunt deprimata cand sunt in preajma ta?? poate pentru ca... you won't let me be home anymore... poate pentru ca.... your arms won't hold me as they used to.... poate pentru ca... nu mai pot vedea aceeasi caldura in ochii tai.... poate... la fel cum poate ca mi se pare...