Gandeste cum gandesc eu...

Acum ma gandesc la relativitate... totul este relativ... dar tu realizezi asta? Tu realizezi ca eu vad lumea intr-un anume fel, iar tu o vezi altfel? Este relativ daca tie o sa iti placa sau nu ceea ce scriu, in functie de cum te vei regasi in blogurile mele, in functie de cum te vor influenta ele sau nu...Este relativ daca te voi influenta in vreun fel, pentru ca numai tu alegi daca te vei lasa influentat sau nu… pentru ca tu iti faci viata… insa tot tu esti limitat… esti limitat de conditia ta de om… nu poti face tot ceea ce iti doresti, pentru ca fie nu ai destui bani, fie nu ai destul timp, fie nu gasesti persoana potrivita… nu poti avea ceea ce iti doresti din exact aceleasi motive… nu poti fi cine doresti, pentru ca cei din jur te vor percepe numai cum vor ei, si vei ajunge sa crezi ca esti ceea ce spun ei ca esti… insa asta, numai daca vrei… asta, daca nu ai taria de caracter necesara sa razbesti intr-o lume in care iti sunt impuse mult prea multe conditii pana si pentru simpla actiune de a fi… trebuie sa stii ca de tine depinde daca maine vecina de deasupra te va saluta cu drag in fata blocului [iar asta te va binedispune...], sau daca nici macar nu te va privi pentru ca nu i-ai deschis usa de la intrarea in bloc atunci cand avea 3 sacose in maini…

Ei bine, eu am taria de caracter pentru a razbi… [iar acum nu ma laud....] ... si recunosc, este greu… este mult prea greu sa te conformezi standardelor impuse de societate si in acelasi timp sa iti placa de tine atunci cand te privesti dimineata in oglinda… pentru ca standardele impuse de societate vor fi intotdeauna diferite de standardele pe care ti le impui tu… gandeste-te ca mama ta a vrut intotdeauna sa fii copilul-model, bun la toate materiile in scoala generala, bun la toate materiile in liceu, si bun la ceea ce vrea EA sa devii in facultate… si s-a straduit ca tu sa fii ceea ce ea nu a putut fi… insa nu s-a intamplat asa… tu spuneai ca vrei sa deschizi un adapost pentru caini si pisici, si ea iti spunea sa devii veterinar… tu spuneai ca vrei sa devii scriitor, iar ea automat spunea jurnalist… tu spuneai pictor, iar ea spunea arhitect… si atunci cand ea a realizat ca tu ai devenit ceea ce ai vrut TU sa devii, pur si simplu s-a conformat… pentru ca trebuia… pentru ca nu putea schimba asta… pentru ca numai tu ai decis ce sa devii…

Standardele impuse de societate… societatea per ansamblu te va privi stramb daca fumezi de la o varsta frageda, te va privi stramb daca nu esti imbracat ‘normal’… insa niciunul dintre noi nu a realizat ca ‘normal’ nu exista… ceea ce este normal pentru mine poate fi anormal pentru tine… pentru ca totul este relativ… pentru ca eu privesc normalul in functie de filmele pe care le vad, in functie de muzica pe care o ascult, in functie de hainele care imi plac, in functie de oamenii pe care ii apreciez... privesc normalul in functie de mine… asa cum si tu faci la fel… asa ca nu judeca pe cineva pentru simplul fapt ca nu se imbraca in stilul tau, pentru ca nu adora muzica pe care o asculti tu, pentru ca are un tatuaj pe mana [iar tu urasti tatuajele], ori pentru ca fumeaza de 20 de ani, inca nu a murit si continua sa fumeze un pachet pe zi, mai ales in prezenta ta… pentru ca fiecare are standardul lui de ‘normalitate’… numai atunci cand vei intelege acest lucru, vei intelege si faptul ca totul este relativ, si faptul ca nu trebuie sa judeci pe nimeni pentru ceea ce sunt, ori pentru ceea ce fac…
Gandeste cum gandesc eu...