M'am trezit aproape plangand... am plans in vis incontinuu... E doua noaptea si stau si fumez o tigara pentru ca nu'mi vine sa cred ce am putut sa visez... scriu pe intuneric, pentru ca nu sunt sigura ca vreau sa ma mai privesc in oglinda momentan, dupa un vis ca ala... Ei bine, acum sa va povestesc visul... sau partea pe care mi'o mai amintesc din el...
Trebuia sa merg intr'o zi sa ii cumpar lui Neacsu [persoana in cauza...] un cadou, pentru ca se apropia ziua lui de nastere... da, facea 18 ani, exact atatia cati face anul asta... asa a inceput... si ei bine, eram la liceu... sau pe langa liceu... un liceu care, de altfel, nu seamana deloc cu liceul meu... era un liceu in care puteai intra in pod... ei bine, pe undeva dupa liceu, eu si o mirifica gasca [care se presupunea ca era gasca mea de suflet - asa era in vis, ce sa'i faci -], continand persoane ale caror fete nu mi le mai amintesc, si care nu stiu daca chiar le cunosc, ne certam cu Neacsu... ei bine, aceasta cearta despre care va spun s'a transformat brusc intr'o cearta 1 la 1... pentru ca am ramas numai eu cu Neacsu.... care Neacsu, tin sa va anunt, juca darts cu un pistol si cu mine drept tinta... si, ei bine, mi'am descoperit si eu pistolul lasat de gasca mea langa un gard, exact in momentul cand astia reintrau in scena... si ei l'au luat frumusel pe Neacsu de o aripa, si l'au plasat exact in mijlocul terenului... mi s'a spus sa il impusc dupa cate mi'a facut... eu am spus ca nu pot... mi s'a spus sa il impusc pentru ca altfel ma va impusca el pe mine...
Si stiti ce am facut? M'am apropiat cu pistolul la 1m de capul lui, si, cu mana tremuranda, am tras... imi amintesc si acum cum glontul a nimerit fix in mijlocul capului sau... am tras si apoi am fugit... acum nu'mi mai amintesc unde anume am fugit, dar stiu ca alergam plangand... si apoi mai trec zilele, si mama imi spune ca trebuie sa ii iau cadou lui Neacsu... si, ei bine, imaginati'va ca nu aveam ce sa ii spun si am inceput iar sa plang... iar la finalul visului, colac peste pupaza, aflu ca inmormantarea lui este exact in ziua lui de nastere... si continui sa plang...
Si uite asa m'am trezit din ceea ce se poate numi un cosmar... si nu, subconstientul meu sigur nu lucreaza... pentru ca il vreau pe Neacsu cat se poate de viu...
In orisice caz, a fost doar un vis....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu