PROST!!!

Deci m'am saturat ca la fiecare pas pe care il fac sa mi se tot puna piedici.... m'am saturat sa incerci sa ma scoti din viata cuiva din egoism, sau din dragoste excesiva, sau pentru a incerca sa'l pastrezi numai pentru tine cat mai mult timp posibil.... ei bine, afla acum ca mai ai numai un an si jumatate - maxim doi sa te bucuri de el.... insa 'bucuri' este deja mult spus... pentru ca si asa nu te poti bucura de el, pentru ca NU IL CUNOSTI, si pentru ca incerci sa il pastrezi intr'un glob de sticla, unde el nu suporta sub nicio forma sa fie... si pentru ca nu suporta, se creeaza acea tensiune intre voi, de care nu vei scapa niciodata... m'am saturat sa il tii inchis in casa sperand ca poate vei scapa de mine.... ei bine, nu scapi, asa ca obisnuieste'te dracului cu ideea asta odata.... pentru ca pe mine nu ma mai intereseaza piedicile care ne sunt puse, pentru ca stiu ca putem trece peste ele.... ce ar fi sa te bucuri si tu putin de viata pe care o ai si sa ii lasi si pe ceilalti din jur sa se bucure de ea???

Iar ceea ce faci tu nu poate fi numita educatie, mai ales atunci cand este impinsa cu forta pe gatul cuiva.... tot ce faci este sa il intarati sa te urasca din ce in ce mai mult, si sa indepartezi din viata lui toate persoanele care il iubesc cu adevarat, intr'un mod non-egoist...

Dar poate ca iti lipseste acel dram de minte, care ar trebui sa iti spuna ca fi'tu nu se va descurca niciodata singur daca nu IL LASI tu sa se descurce singur, daca nu ii acorzi libertatea de decizie, daca nu il lasi sa descopere binele si raul pe pielea lui... DACA NU IL LASI DRACULUI SA IASA AFARA DIN GLOBUL ALA FOTAT DE STICLA IN CARE IL TII!!!!!

Dar stii ceva? nu ma intereseaza cum gandesti, si nu ma intereseaza cum crezi tu mai bine ca ar trebui sa il educi, pentru ca nu sunt cu tine, ci cu el.... iar el poate gandi de unul singur, chiar si in afara acelui glob, poate lua decizii, poate distinge binele de rau, are o personalitate destul de puternica pentru a putea razbi fara ajutorul tau fortat in viata asta... numai ca TU nu poti vedea asta, sau nu vrei sa vezi asta.... ORBI SUNT NUMAI CEI CE NU VOR SA VADA....

Iar daca vrei razboi, pai sa stii ca razboi este... daca vrei razboi cu el, primesti razboi si cu mine.... pentru ca atunci cand el sufera, eu sufar de doua ori mai tare..... orice il afecteaza pe el, ma afecteaza si pe mine.... deci obisnuieste'te cu ideea ca il poate IUBI si altcineva decat tine....

LUPT IMPOTRIVA GLOBURILOR DE STICLA, SI MACAR PE UNUL DINTRE ELE VOI REUSI SA IL SPARG.....

Iar aici pun un mic punct...

Gata. Am terminat cu blogurile care se refera la tine. Am subiecte mai bune despre care sa scriu/filozofez. Mai vedem.

Celor care cred ca visele nu pot muri...

le dedic Vama Veche - Epilog... le doresc ploi cat mai calde... ierni cu cat mai multa zapada... artificii cat mai mari de revelion.... vinuri fierte cat mai gustoase... sau beri cat mai reci... sau cafele cat mai dulci/amare.... taceri dulci si zgomote cat mai placute [daca pot exista chestii d'astea...] .... paturi cat mai calduroase... cariere cat mai stralucite... vise cat mai lungi... si mai presus de orice, le doresc sa'si gaseasca persoana potrivita alaturi de care sa viseze... pentru ca visele nu pot muri....

"pentru ca toate drumurile duc spre Trantor si acolo se sfarsesc toate stelele..."

Un citat de care imi amintesc din ce in ce mai des in ultima vreme... un citat din Asimov - Fundatia... sau una din cartile din seria Fundatiei... pentru ca sunt multe... si nu sunt deloc mandra cand spun ca nu am apucat sa le citesc pe toate... desi mi'as fi dorit... pasiunea mea pentru Isaac Asimov inca nu s'a stins, insa i'a luat locul 'in capul listei' pasiunea pentru Stephen King.... pentru ca omul este genial.... pentru ca de la Christine incoace, continua sa ma fascineze scrierile lui... pentru ca Christine nu este doar o poveste SF despre o masina ucigasa... asa cum poate parea la prima vedere... Christine este o carte despre prietenii... despre cum s'au legat ele si despre cum pot fi distruse... despre ceea ce inseamna sa fi un prieten adevarat.... dar bine, trebuie sa citesti cartea ca sa intelegi...

Revenind, deci, la citatul mirific mentionat in titlul acestei postari ["toate drumurile duc spre Trantor si acolo se sfarsesc toate stelele..."] .... Trantor era capitala unui Imperiu intergalactic... Trantor era steaua care stralucea cel mai tare de pe orice cer al oricarei planete din acel imperiu.... Trantor era cea mai mare planeta... centrul Universului am putea spune... Trantor era planeta iubita si urata de toti...

Ei bine, fiecare are undeva centrul universului sau... iar daca nu cumva esti egocentric, daca nu cumva crezi ca tu esti centrul universului tau, atunci intelegi unde bat acum... ori poate ca fiecare dintre noi vrem sa credem [sau chiar credem] ca noi suntem centrul universului nostru, ca toate drumurile noastre se vor intoarce tot la noi, ca toate intamplarile se vor sfarsi tot prin noi.....

Dar poate ca eu nu ma incardez in categoria aia de persoane.... pentru ca nu ma simt centrul universului meu acum... pentru ca drumurile mele nici macar n'ar mai exista daca n'ar fi el....

Si cand ma gandesc ca acum tocmai ma trezisem dintr'un cosmar oribil, si iata ca tot prin tine se sfarsesc toate intamplarile prin care trec.... tot acolo duc toate drumurile mele... tot acolo se sfarsesc toate stelele....

Cu troleul dimineata...

Imi place sa merg cu 91-ul [asta e un troleu, apropo...] dis-de-dimineata... dis-de-dimineata implica sa plec pe la 5 jumate acasa.... si acum o sa va spun si motivele mele... pentru ca e mereu liber in tramvaiul care ma duce la metrou, si nu mai trebuie sa vad o groaza de maini care se inchina in stanga si in dreapta atunci cand tramvaiul trece usor pe langa biserica [sa fim serios, cati dintre cei care se inchina in fata unei biserici, chiar se duc la biserica?? indraznesc chiar sa intreb cati dintre ei chiar cred in Dumnezeu??].... pentru ca metroul e gol, si desi vine la 7-10 minute, nu este o problema, pentru ca la ora aia nu ma mai grabesc... pentru ca ies din metrou si inca nu imi este frig.... pentru ca e intuneric si inca sunt aprinse luminitele in oras... pentru ca troleul este aproape gol si merge lin pe Kogalniceanu-Eroilor-Drumul Taberei.... pentru ca pot citi o carte intre timp, sau pot sa stau pur si simplu cu muzica data incet si sa ma gandesc.... la orice imi trece prin cap la ora aia... si mai ales, pentru ca stiu ca troleul ala opreste la tine...

Rain or no rain??

The dillema of this autumn... Rain or no rain?? I wanted it to start raining because I love the rain... I love the big drops of water pouring down my face, my clothes.... I love the coldness of each drop that touches my skin... I love how it rains when it's dark outside... How you can't see the rain, yet you feel it... But the problem is, I moslty love the rain when I'm with you... I love feeling your breath in the cold... feeling your warmth... But if it rains, you usually can't go out... So, should I wish for it to rain or not??

I guess that I'll always want rainy days spent with you... and I guess I love the rain too much to not wish for it to come... so no, I won't stop wishing for it to rain... because rainy weather is the weather I love most, besides the snowy weather...

So I'll keep on dreaming about the winter that is coming [hopefully fast], while enjoying the rain that pours gently down my window...

Cum sa visezi ca ti'ai impuscat unul dintre cei mai buni prieteni...

M'am trezit aproape plangand... am plans in vis incontinuu... E doua noaptea si stau si fumez o tigara pentru ca nu'mi vine sa cred ce am putut sa visez... scriu pe intuneric, pentru ca nu sunt sigura ca vreau sa ma mai privesc in oglinda momentan, dupa un vis ca ala... Ei bine, acum sa va povestesc visul... sau partea pe care mi'o mai amintesc din el...

Trebuia sa merg intr'o zi sa ii cumpar lui Neacsu [persoana in cauza...] un cadou, pentru ca se apropia ziua lui de nastere... da, facea 18 ani, exact atatia cati face anul asta... asa a inceput... si ei bine, eram la liceu... sau pe langa liceu... un liceu care, de altfel, nu seamana deloc cu liceul meu... era un liceu in care puteai intra in pod... ei bine, pe undeva dupa liceu, eu si o mirifica gasca [care se presupunea ca era gasca mea de suflet - asa era in vis, ce sa'i faci -], continand persoane ale caror fete nu mi le mai amintesc, si care nu stiu daca chiar le cunosc, ne certam cu Neacsu... ei bine, aceasta cearta despre care va spun s'a transformat brusc intr'o cearta 1 la 1... pentru ca am ramas numai eu cu Neacsu.... care Neacsu, tin sa va anunt, juca darts cu un pistol si cu mine drept tinta... si, ei bine, mi'am descoperit si eu pistolul lasat de gasca mea langa un gard, exact in momentul cand astia reintrau in scena... si ei l'au luat frumusel pe Neacsu de o aripa, si l'au plasat exact in mijlocul terenului... mi s'a spus sa il impusc dupa cate mi'a facut... eu am spus ca nu pot... mi s'a spus sa il impusc pentru ca altfel ma va impusca el pe mine...

Si stiti ce am facut? M'am apropiat cu pistolul la 1m de capul lui, si, cu mana tremuranda, am tras... imi amintesc si acum cum glontul a nimerit fix in mijlocul capului sau... am tras si apoi am fugit... acum nu'mi mai amintesc unde anume am fugit, dar stiu ca alergam plangand... si apoi mai trec zilele, si mama imi spune ca trebuie sa ii iau cadou lui Neacsu... si, ei bine, imaginati'va ca nu aveam ce sa ii spun si am inceput iar sa plang... iar la finalul visului, colac peste pupaza, aflu ca inmormantarea lui este exact in ziua lui de nastere... si continui sa plang...

Si uite asa m'am trezit din ceea ce se poate numi un cosmar... si nu, subconstientul meu sigur nu lucreaza... pentru ca il vreau pe Neacsu cat se poate de viu...

In orisice caz, a fost doar un vis....

Ei bine, in sfarsit o zi buna...

Ieri am ajuns acasa de la liceu pe la 3 jumate, poate 4, nu mai tin nici eu minte... de altfel, nici nu mai tin minte ce anume am facut pana la ora aia... blurry.... eram obosita... cu o noapte inainte dormisem doar 3 ore... ei bine, am ajuns acasa in jur de 4, si la 4 jumate dormeam dusa... i'am zis lu' mama sa ma trezeasca pe la 9 seara.... nimic. ma trezesc din inertie la 3:15 de dimineata... [pentru ca mai tarziu sa aflu ca mama a venit seara sa ma trezeasca, iar eu i'am spus ca ma voi trezi, insa nu am aparut in sufragerie, iar ea si'a zis ca ar fi mai bine sa ma lase sa dorm... pai... PROST! pentru ca pastilele mele nu se iau singure.... dar nu conteaza....] asa... si evident, m'am trezit cu nervi... m'am trezit cu atat de multi nervi incat m'am decis sa'mi fac tema la mate... ce trist, va dati seama... termin pe la 4, mai fumez o tigara, ca deh, fara ele nu se mai poate, nu'i asa?, ma bag in dus pe la 4 jumate, inghet putin acolo si ies din dus pe la 5:10... ei bine, ce sa fac eu pana la 6 jumate cand ar trebui normal sa plec de acasa? ei bine, nimic... ma imbrac repede, imi trantesc niste caiete in ghiozdan, imi trag ulterior cureaua pe mine, imi aranjez castile de la i-pod, ii schimb alarma lu' mama [ca sa o mai lasa sa doarma, ce dreaq...], imi iau pachetu de tigari si bricheta, caut cheile si ies pe usa... parca ma simt mai bine... parca m'am mai calmat, odata ce am iesit din cei 4 [sau ma rog, mai multi] pereti ai apartamentului meu mirific care uneori parca nu ma reprezinta... ascult muzica cu pofta.... pentru ca mi'a fost trezita pofta de MCR, ascult numai asta... ma simt bine in racoarea diminetii/a noptii... o racoare care nu poate fi numita frig, pentru ca am remarcat ca frigul apare abia pe la 6 jumate... intuneric, liber pe drum, tramvai gol.... metrou liber... troleu linistit... ascult muzica si ma simt bine... si ajung apoi la caldura... in scara blocului lui.... ajung acolo unde ma simt cel mai aproape de 'casa'... si e si mai bine... brusc, mi s'a imbunatatit starea de spirit, si presimteam ca o sa am o zi buna... si iata ca asa a si fost... o zi buna incheiata in aceeasi scara de bloc calduroasa in care a si inceput....pentru ca toate drumurile mele duc spre tine...

Pentru ca te iubesc...

Pentru ca atunci cand ajungi sa iubesti o persoana cu toata fiinta ta, cu tot sufletul tau, cu tot corpul tau, ajungi sa ii dai tot ce ai tu mai bun in tine... ajungi sa fii una si aceeasi persoana cu respectivul.... ajungeti sa ganditi la fel, sa simtiti la fel... sa va placa aceleasi lucruri, sa frecventati aceleasi locuri.... ajungi sa poti spune ca, daca va fi nevoie, iti vei da si viata pentru persoana respectiva... pentru ca o iubesti... si pentru ca fericirea ta inseamna fericirea lui.... pentru ca viata ta este viata lui.... pentru ca respiri odata cu el... pentru ca inimile voastre bat la fel... pentru ca va iubiti... si pentru ca visati impreuna, desi nu recunoasteti asta niciodata.... pentru ca va certati si va impacati, dandu'va seama ca unul fara celalalt nu se poate... pentru ca suferi [poate chiar mai tare decat el] atunci cand el sufera... pentru ca uneori nu'ti gasesti cuvintele, si ti le gaseste el... pentru ca nu trebuie sa vorbesti pentru ca el sa inteleaga... pentru ca o privire spune totul uneori... pentru ca exista incredere deplina... pentru ca exista starea aceea de comfort, pe care numai dragostea lui ti'o poate oferi... pentru asta si multe alte motive, eu nu'mi vad viata fara tine in ea....

Asteptand cu nerabdare iarna...

Ma gandesc la zapada... ma gandesc ca la iarna vom fi impreuna pe partie... la iarna voi invata sa snowboard-uiesc... la iarna voi simti adrenalina.... la iarna o sa'mi rup fundul pe zapada inghetata... pentru ca asta vreau si asta mi'am dorit de mult timp... pentru ca iarna este anotimpul meu preferat, pentru ca vreau sa'l petrec alaturi de tine, pentru ca vreau sa simt caldura ta noaptea dupa o zi intreaga de incercari reusite sau nereusite pe partie.... pentru ca vreau sa pot practica si eu un sport care sa imi placa... pentru ca vreau o 'sapuneala' ca la carte [desi am spus de multe ori ca nu :)) ]... pentru ca stiu ca nimic nu va fi mai frumos ca acele zile petrecute la munte [cel putin nu pana una-alta...] .... de aceea sunt motivata sa continui sa trec prin zilele astea cat mai fericita, cat mai relaxata, sa ma bucur cat mai mult de ele.... sunt motivata sa invat si eu relativ bine, pentru ca altfel cine stie cine se gaseste sa imi strice planurile de vacanta....

Si VOI INVATA iarna asta sa ma dau cu placa, pentru ca am vointa... si pentru ca tu vei fi alaturi de mine...

Si da, stiu ca scriu bloguri relativ siropoase mai nou, insa chiar nu ma pot abtine.... pentru ca prea mult ma gandesc la prezent si la viitor.... la trecut si la clipele pe care le pastrez ca amintire si care nu vor mai fi.... Pentru ca ma gandesc ca voi continua sa traiesc dupa principiul 'carpe diem', pentru ca ma gandesc ca nu se stie cand pot muri.... si tocmai pentru asta incerc sa ma bucur cat mai mult de timpul pe care il am.... si m'am decis sa nu imi mai dorm viata, pentru ca nu are niciun sens... pentru ca ma gandesc la viitorul pe care il am planuit, care sper sincer sa fie macar in linii mari asa cum l'am gandit eu...

Si voi continua sa ma bucur pentru simplul fapt ca esti langa mine.... [si esti langa mine mereu, chiar si atunci cand esti departe.... "so close, no matter how far..."]

Fum de tigara si fericire...

Ieri am fost fericita... am fost fericita pentru ca persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta era fericita... am fost fericita pentru ca mi'am depasit una dintre mirificele mele 'probleme' [an issue - cum o numim noi]... o problema pe care o aveam de ceva timp si de care nu reusisem sa scap...si m'am simtit mult mai bine... poate ca m'am simtit eliberata, m'am simtit ca si cand as fi scapat de o constrangere... pentru ca teoretic, asta s'a si intamplat...

'Tigarea de dupa', cum ne place noua sa o numim, fumul acela albastrui cu miros si gust de menta, care pare mereu mai bun decat o tigara normala, care parca te relaxeaza, parca te imbata... plutesti odata cu fumul.... plutesti odata cu visele... plutesti odata cu norii... odata cu fericirea... odata cu iubirea... pentru ca cel mai placut lucru atunci cand iubesti este fericirea persoanei de langa tine... imbratisarea cea plina de multumire, privirea in care te pierzi...

Pentru ca sunt fericita alaturi de tine, chiar si atunci cand lucrurile nu merg neaparat ok, chiar si atunci cand ne certam, pentru ca dupa o cearta, impacarea este mereu placuta, sarutul este mereu mai dulce, imbratisarea este mereu mai calduroasa... pentru ca 'together, we're invincible', te iubesc...

Viata prin ochii fiecaruia...

Da, e clar... fiecare vede viata altfel... fiecare intampina greutatile in felul lui, fiecare isi exprima sentimentele in mod diferit.... si totusi, in anumite privinte, gandim si actionam la fel... cu toate astea, nu reusim sa ne intelegem destul de bine incat sa devenim si noi o clasa unita... pentru ca fiecare creeaza noi intrigi, noi dispute.... pentru ca fiecare vede aceste dispute in felul sau, iar fecare gaseste o alta rezolvare pentru ele... insa nimeni nu pune niciuna din rezolvari in aplicare... toti stam si asteptam sa se intample ceva, de parca noi nu am face parte din acest colectiv, de parca am fi numai spectatori...

Nu putem sa ne obisnuim cu ideea ca suntem diferiti, ca gandim si actionam diferit, ca avem propriile personalitati... nu putem sa ne acceptam... so where does that leave us??

Ce faci cand realizezi ca o sa mori curand?

Ce ai face daca ti s'ar spune ca mai ai de trait inca cateva luni??? Ai avea timp sa faci tot ce ti'ai dorit vreodata? Ai avea timp sa iti implinesti toate visele? Ai avea timp sa devii jurnalistul de succes din Seattle care ai vrut intotdeauna sa fii?? Ai avea timp sa ajungi in Australia, sa iti vezi tatal pentru prima oara in viata??? Ai avea timp sa strangi bani sa'ti cumperi propriul apartament la ultimul etaj al unui bloc din centrul Seattle-ului si sa'ti cumperi Plymouth'ul Fury, model 1958, la care ai visat dintotdeauna?? Ai avea timp sa iti faci nunta pe malul marii intr'o zi ploioasa de noiembrie, iar apoi sa'ti petreci luna de miere in insulele Bora-Bora???

Nu cred...

Asa ca fa tot ce poti din tot ce ti'ai dorit vreodata, pana nu va fi prea tarziu...

Doua zile unice...

Doua zile, doua concerte.... doua concerte petrecute cu persoana iubita... concerte cum nu au mai fost pana acum.... senzatii pe care nu le'am mai trait pana acum... un concert lung si energic, un concert Iris, dupa 30 de ani de existenta... unic... special... si un concert Muse mult asteptat, mult dorit, mult iubit... nu poti fi prezent la un concert Muse fara sa fii impresionat de muzica lor, fara sa simti cu adevarat muzica, versurile... fara sa canti odata cu ei, fara sa sari, sa fluieri, sa ceri un bis... un concert Muse este energie.... iar un concert Muse cu persoana iubita este energie si dragoste.... este tot ce ai nevoie pentru a te readuce intr'o stare de beatitudine, intr'o stare de euforie.... un concert ca asta nu va mai fi prea curand.... iti multumesc ca ai fost acolo cu mine.... iti multumesc ca am cantat impreuna, ca mi'ai fost alaturi cand am plans, ca m'ai strans in brate atunci cand trebuia... si ma bucur enorm ca TU ai fost cel cu care am petrecut aceste zile, cel care mi'a fost alaturi la aceste concerte... iti multumesc ca existi si ca in continuare imi esti alaturi...

"Follow through,
make your dreams come true...
don't give up the fight,
it will be alright,
'cause there's no one like you
in the universe...

don't be afraid
of what your mind conceals,
you should make a stand,
stand up for what you believe,
and tonight we can trully say:
together, we're invincible...."

pentru ca vor mai fi concerte la care vom merge impreuna... pentru ca stiu ca asta a fost numai inceputul... nu imi pierd speranta ca Muse vor reveni in Bucuresti... curand...

Time....

Time is the most precious thing that has been given to us.... time is the only thing that you need which is never enough, and it always passes by too fast.... time is what I would need right now... time to sit.... time to sit and think.... life is too short, man.... and it's filled with the unexpected... and you never know when time passes and you haven't done everything you would have wanted to do.... this is the sad part.... I don't regret anything about the past, I just regret that time has passed so fast.... Even now, it's passing too fast; although sometimes it's nice, sometimes it's annoying... it's like you want to 'sit there in that moment forever', but the moment doesn't linger... and you're only left with the memories.... the best ones you've ever had, actually.....

[inspiratie pentru ceea ce urmeaza: Vama Veche]
pentru ca fara iubire chiar nu se poate...
pentru ca iubirea lasa in noi urme adanci...
pentru ca traim din amintirile iubirilor noastre...
pentru ca suferim din iubire...
pentru ca ranile provocate de iubire le vindecam cu iubire....
pentru ca zburam cand iubim....
pentru ca trei sferturi din muzica lumii este despre iubire...
pentru toate astea si alte o mie de motive, am nevoie de timp...

Gone for good...

This is defenetely perfect... so we're done with the whole arguing part, and now I can get back to my usual posts.... good.... "this means nothing to me,/'cause you are nothing to me,/and it means nothing to me,/that you blew this away..." [muse - uno] .... those were the first lyrics that came to my mind.... so, I can move on to my more phylosophycal writings.... but maybe later....