Deci m'am saturat....

Dar nici ca imi mai pasa... m'am saturat de certuri inutile, m'am saturat de oameni care nu stiu sa se poarte civilizat..... de oameni care sunt violenti in limbaj si care nu stiu sa'si exprime punctul de vedere intr'un mod calm... dar nu imi mai pasa.... faceti ce vreti cu vietile voastre, asa cum si eu o sa fac ce vreau cu viata mea... nu ma mai intereseaza ce ganditi, ce faceti, ce spuneti, asa ca sa nu va mai intereseze nici pe voi ce fac sau ce gandesc eu... fiecare cu ale lui si punct... crezi ce vrei despre mine, dar tine'ti parerea pentru tine, cat timp nu vrei sa ma cunosti cu adevarat... iar asta e valabil pentru toti, am folosit persoana a II-a din obisnuinta..... acum ii rog pe cei pe care nu ii intereseaza ceea ce scriu [filozofia mea 'seaca'], pe cei pe care nu ii intereseaza cum gandesc, si pe cei care nu stiu sa aprecieze un blog scris relativ frumos [ca sa nu spun artistic] sa nu mai intre sa citeasca postarile mele, pentru ca n'are niciun sens....

Here we go again...

Tot ma chinui sa imi explic cum anume pot sa fiu amica/prietena cu persoane false, cu persoane care mint, care poarta masti, care habar nu au ce vor de la viata, si mai ales, care se cred superiori... De ce sa nu pornim toti de la egal la egal??? De ce trebuie x sa se creada mai bun decat y??? De ce trebuie x sa creada ca are niste principii mai valoroase decat ale lui y??? Ce te intereseaza pe tine ce principii am eu, atata timp cat ele nu te influenteaza pe tine cu nimic??? Cu ce te influenteaza pe tine ca eu filozofez cand am chef??? De ce iti pasa tie ca nu gasesc nimic amuzant in a rade de un obiect banal??? Nu imi place sa judec, asa ca nu voi spune caq poate eu gandesc superior tie, pentru ca nu stiu cum gandesti tu.... Asa ca, cum eu nu te judec pe tine pentru ceea ce esti sau ceea ce faci, nu ma judeca nici tu, pentru ca nu esti in masura sa faci asta....

What are friends for?

If you can just find your true friends, then you can call yourself lucky... because true friends are hard to find... they always listen and try to help... they're there when you feel bad, or sad, or depressed, or just when you need someone to talk to... They're human too, so they also make mistakes, but you have to learn to forgive [but not forget...], learn to trust, learn to talk.... because only by talking will they know you, and know how to help you... and learn to be true... do not lie to your friends, because that is not a true friendship... think of it like this: your friends lie to you, and you find out, and then you're depressed and you get into a fight with them... who will you then turn to??? It's the same with them.... they turn to you for help and you offer it, sincerely.... so when you turn to them for an advice, they'll also be sincere, honest...

Love your friends, treat them with respect, and they'll love and respect you.... That's what I've learned so far....

Socializand si filozofand cu grupul de prosti...

A socializa... un termen des folosit pentru a exprima o comunicare de baza intre mai multe persoane... discutii neinsemnate fara concluzii ce ar putea influenta intr'un fel sau altul gandirea vreunuia dintre participantii la discutie... Socializezi cu persoane pe care putin le cunosti ori pe care nu vrei sa le cunosti in amanunt...

A filozofa... a divaga pe teme interesante, profunde, diverse, ducand la concluzii uneori prea profunde si prea subtile pentru a fi intelese de 'plebea societatii', prea complexe pentru a influenta un intelect subdezvoltat....

"Grupul de prosti"... suntem un grup, nu o gasca, pentru ca insasi cuvantul 'gasca' duce cu gandul la pamfleti, la 'plebe', la minti ce nu gandesc ci doar actioneaza mecanic...

"Prostii" suntem, ironic, noi... cei superiori 'plebei', cei neintelesi de ceilalti, cei care isi solicita intelectul prin discutiile filozofice si, uneori, interminabile, cei care au o gandire superioara 'plebei', cei cu sclipirea de moment... cei care pot gandi fara ajutorul altora, cei open-minded, care desi cunosc o singura limba straina, pot filozofa prin intermediul ei... cei ale caror propozitii nu sunt formate numai din subiect si predicat... cei cu principii... cei cu idealuri... cei cu idei... cei cu propuneri... cei cu gandire libera.... Formam un grup in interiorul caruia ne intelegem reciproc, ne sprijinim, ne completam... Nu socializam in interiorul acestui grup, ci comunicam... dezbatem... analizam... intelegem... expunem puncte de vedere... ne contrazicem... aprobam... filozofam...

Suntem acceptati de toti si intelesi de nimeni... noi...

Gandeste cum gandesc eu 3: Falling down...

Something happened today.... it's like my life is happening while I'm standing and watching... it's like I'm changing to fast, but I feel it's still me... I can't be the one that's weak, not me... because everyone expects me not to be weak... so I won't... but today, I had my moment of weakness... and I had a small breakdown...

How can one know who they really are?? It's like we're always changing and we always find out new things about ourselves...And I'm changing too fast... And this change is happening inside a shell... why do girls always block everyone else from the outside by creating a shell that would surround them and their thoughts??

We should all be kings and queens.... if we have the guts to survive in this world without going nuts... and I can do this... I just have to snap out of this state of mind...

Think the way I think... It's hard....

Gandeste cum gandesc eu 2: Friends.... or not...

Pana ai ajuns in liceu, ai vrut sa-i faci mamei tale pe plac, pentru ca stiai ca altfel nu se poate… si ai incercat tot posibilul sa fii cum vroia ea… si ai ajuns la liceul pe care l-a vrut ea… si incerci sa te bucuri la fel de mult ca ea, insa nu poti, pentru ca nu este liceul la care ai fi vrut tu… si te conformezi… ajungi acolo si gasesti o alta lume… gasesti prieteni noi, gasesti oameni pe care te poti baza, si pornesti din nou de la zero… incerci sa iti tii prietenii aproape, si dusmanii si mai aproape…. Dar speri sa nu ai dusmani… asa ca te grabesti sa fii prieten cu toti… la inceput, mergeai singur spre casa, pentru ca erai retras si nu stiai cine merge pe acelasi drum cu tine, asa ca porneai de la liceu de unul singur… apoi ai descoperit ca exista o mana de colegi care au acelasi drum ca al tau… si iti spui ca ei vor fi grupul tau de prieteni, pentru ca, cu ei petreci cea mai mare parte din timpul zilei… si lor le spui tot ce ai pe suflet, iti pui baza in ei, ii ajuti cand au nevoie si de cele mai multe ori te ajuta si ei… insa aparentele inseala… dupa un an descoperi ca cel mai bun prieten al tau prefera sa aiba mai multa incredere in gura targului decat in tine, si te lasa singur intr-o clasa de straini, pe care de-abia atunci realizezi ca nici macar nu ii cunosti… nu ii cunosti pentru ca nu ai vrut, nu ii cunosti pentru ca nu ai avut ocazia, nu ii cunosti pentru ca nu ai reusit… nu conteaza de ce… insa pur si simplu simti ca locul tau nu mai e acolo… pentru ca ai fost ranit de cel mai bun prieten… iar asta este daramator… descoperi ca esti inconjurat de barfa, la care tu nu iti doresti sa participi… ca esti inconjurat de minciuni ce nu-ti face placere sa le auzi… si ca va mai trebui sa traiesti cu ele pentru inca trei ani… Insa tu, ai descoperit asta? Sau faci parte din grupul celor care barfesc si mint tocmai pentru a-si face traiul mai bun in clasa? Faci parte din grupul care traieste in minciuna si in care nu exista prieteni adevarati pentru ca nimeni nu va sari sa te ajute cand esti la pamant? Ei bine, deschide ochii… pentru ca in viata trebuie sa ai o mana de prieteni care sa stii ca vor fi acolo atunci cand vei avea nevoie…

Gandeste-te deci ca esti acea persoana care nu suporta minciunile si barfa… si ai ramas singur, pentru ca ai realizat ca prietenul tau cel mai bun face parte din grupul de ipocriti… sau ce nume vrei tu sa le dai… si stai o perioada asa, analizand ‘la rece’ tot ce se petrece in jurul tau… cunoscand pe toti si acelasi timp pe nimeni pentru ca pana atunci te-ai invartit in cerculetul tau de asa-zisi prieteni… atunci ti se ofera ocazia vietii tale… atunci cand ai nevoie de ea… poatea aparea sunb forma unei discutii lungi cu un coleg cu care nu ai vorbit in viata ta mai mult de o ora cumulat… sau sub forma unei invitatii neasteptate la un joc de baschet, fotbal, volei, care se poate termina cu o iesire in oras… atunci iti gasesti adevaratii prieteni…

Gandeste-te cum ai ajuns sa vorbesti doua zile intregi aproape incontinuu cu o persoana pe care pana atunci nu o stiai deloc... Si gandeste-te cum ti-ai gasit adevaratii prieteni prin intermediul persoanei respective... prietenii care te accepta asa cum esti, care te inteleg, cu care poti vorbi, cu care iesi in oras...

Gandeste cum gandesc eu...

Gandeste cum gandesc eu...

Acum ma gandesc la relativitate... totul este relativ... dar tu realizezi asta? Tu realizezi ca eu vad lumea intr-un anume fel, iar tu o vezi altfel? Este relativ daca tie o sa iti placa sau nu ceea ce scriu, in functie de cum te vei regasi in blogurile mele, in functie de cum te vor influenta ele sau nu...Este relativ daca te voi influenta in vreun fel, pentru ca numai tu alegi daca te vei lasa influentat sau nu… pentru ca tu iti faci viata… insa tot tu esti limitat… esti limitat de conditia ta de om… nu poti face tot ceea ce iti doresti, pentru ca fie nu ai destui bani, fie nu ai destul timp, fie nu gasesti persoana potrivita… nu poti avea ceea ce iti doresti din exact aceleasi motive… nu poti fi cine doresti, pentru ca cei din jur te vor percepe numai cum vor ei, si vei ajunge sa crezi ca esti ceea ce spun ei ca esti… insa asta, numai daca vrei… asta, daca nu ai taria de caracter necesara sa razbesti intr-o lume in care iti sunt impuse mult prea multe conditii pana si pentru simpla actiune de a fi… trebuie sa stii ca de tine depinde daca maine vecina de deasupra te va saluta cu drag in fata blocului [iar asta te va binedispune...], sau daca nici macar nu te va privi pentru ca nu i-ai deschis usa de la intrarea in bloc atunci cand avea 3 sacose in maini…

Ei bine, eu am taria de caracter pentru a razbi… [iar acum nu ma laud....] ... si recunosc, este greu… este mult prea greu sa te conformezi standardelor impuse de societate si in acelasi timp sa iti placa de tine atunci cand te privesti dimineata in oglinda… pentru ca standardele impuse de societate vor fi intotdeauna diferite de standardele pe care ti le impui tu… gandeste-te ca mama ta a vrut intotdeauna sa fii copilul-model, bun la toate materiile in scoala generala, bun la toate materiile in liceu, si bun la ceea ce vrea EA sa devii in facultate… si s-a straduit ca tu sa fii ceea ce ea nu a putut fi… insa nu s-a intamplat asa… tu spuneai ca vrei sa deschizi un adapost pentru caini si pisici, si ea iti spunea sa devii veterinar… tu spuneai ca vrei sa devii scriitor, iar ea automat spunea jurnalist… tu spuneai pictor, iar ea spunea arhitect… si atunci cand ea a realizat ca tu ai devenit ceea ce ai vrut TU sa devii, pur si simplu s-a conformat… pentru ca trebuia… pentru ca nu putea schimba asta… pentru ca numai tu ai decis ce sa devii…

Standardele impuse de societate… societatea per ansamblu te va privi stramb daca fumezi de la o varsta frageda, te va privi stramb daca nu esti imbracat ‘normal’… insa niciunul dintre noi nu a realizat ca ‘normal’ nu exista… ceea ce este normal pentru mine poate fi anormal pentru tine… pentru ca totul este relativ… pentru ca eu privesc normalul in functie de filmele pe care le vad, in functie de muzica pe care o ascult, in functie de hainele care imi plac, in functie de oamenii pe care ii apreciez... privesc normalul in functie de mine… asa cum si tu faci la fel… asa ca nu judeca pe cineva pentru simplul fapt ca nu se imbraca in stilul tau, pentru ca nu adora muzica pe care o asculti tu, pentru ca are un tatuaj pe mana [iar tu urasti tatuajele], ori pentru ca fumeaza de 20 de ani, inca nu a murit si continua sa fumeze un pachet pe zi, mai ales in prezenta ta… pentru ca fiecare are standardul lui de ‘normalitate’… numai atunci cand vei intelege acest lucru, vei intelege si faptul ca totul este relativ, si faptul ca nu trebuie sa judeci pe nimeni pentru ceea ce sunt, ori pentru ceea ce fac…
Gandeste cum gandesc eu...

Starting from a quote...

"Sometimes people walk away because they want to be alone, and sometimes they walk away because they want to see if you would follow them into hell..." ... l'am zarit undeva si mi'a placut... analizand situatia destul de intens cat sa am nevoie de o tigara, am realizat ca eu sunt o persoana ca ma inscriu in categoria a doua... eu ma indepartez pentru a vedea daca ma vei urma... pentru ca eu te'as urma pe tine... pentru ca eu mi'as da viata pentru tine... pentru ca numai indepartandu'ma imi pot da seama ce simti si ce gandesti... pentru ca nu pot citi prin tine... pentru ca vreau sa stiu if you're in this for the long run... because I am... si poate ca intind o mana sperand ca o vei intinde si tu pe a ta, insa tu nu o faci... si poate ca'mi plec capul sperand ca tu mi'l vei ridica si ma vei privi din nou in ochi... si poate ca alerg sperand ca vei alerga cu mine... si poate ca gandesc in viitor, sperand ca vom gandi impreuna... insa tu nu faci asta... deci poate ca tot eu trebuie sa fac primii pasi... poate... poate ca va veni o zi in care tu vei intinde mana, si sa stii ca eu voi fi acolo sa te strang in brate... de azi inainte nu iti voi mai cauta mana, nu iti voi mai cauta privirea, nu ma voi mai cuibari... de azi inainte voi astepta... pentru ca m'am saturat ca eu sa fiu cea care face primul pas...

What is wrong??

Bun. Dorm extraordinar de mult in noaptea asta, ma trezesc bine-dispusa, gata-gata de o vanatoare de bul cum nu a mai vazut bucurestiul [pentru cei interesati de termenul 'vanatoare de bul', sa citeasca 'povestea lui Lisey' de Stephen King], ies bine-dispusa din casa, vanatoarea se termina cu succes... si brusc... devin total demoralizata, debusolata, trista, melancolica, irascibila, greu de impresionat si greu de bine-dispus la loc... De ce? Pai uite la intrebarea asta incerc si eu sa'mi raspund de vreo trei ore pana acum... Poate ca ceva s'a schimbat... Ceva intre mine si tine... ceva din 'noi'... sau poate ca numai eu vad lucrurile asa, poate ca mi se pare si poate ca e numai in capul meu toata treaba... Poate... dar daca 'noi' nu ne'am schimbat, atunci de ce eu ma simt la kilometri distanta de tine atunci cand ne vedem?? de ce am ajuns iar in starea de a nu putea sa iti spun ce am pe suflet? si de ce sunt deprimata cand sunt in preajma ta?? poate pentru ca... you won't let me be home anymore... poate pentru ca.... your arms won't hold me as they used to.... poate pentru ca... nu mai pot vedea aceeasi caldura in ochii tai.... poate... la fel cum poate ca mi se pare...