dar vai ce intrebare... peste un an vom fi tot aici, inchisi in aceleasi sali putrezinde de clasa, in acelasi liceu care deja isi pierde farmecul ce il avea odinioara, in aceiasi pereti reci, incalziti numai de cuplurile ce se saruta patimas pe holuri.... inchisi in aceiasi aburi de fum care parca nu vor sa iasa, sa dispara...
intrebarea era de fapt: cum vom fi peste un an?? vom ramane aceiasi oameni care suntem si acum? nimeni nu poate sti... toti evoluam intr'un anume fel, unii mai agale, altii mai 'cu spor'... poate ne vom schimba, poate vom avea alte idei despre viata, poate vom avea alte idealuri... cert este ca peste un an, inca vom fi... si daca eu peste un an nu voi mai fi acelasi eu de acum, si daca tu nu vei mai fi acelasi tu... noi tot vom ramane noi, trecand prin viata asta ce uneori pare sa nu aiba sens iar alteori pare sa se scurga prea repede, completandu'ne unul pe celalalt asa cum am tot facut'o de aproape un an...
a wise man once sadi: life ain't worth living, if you have no one to share it with...
concluzie: life is worth living, "even if it hurts... and even if it's hard.. even if it's the hardest thing you've ever had to do..."... you don't have to let go...
ne vedem peste un an... tot noi, tot aici... oare cum va fi?
marți, 18 martie 2008
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
