O zi cu un inceput promitator...

Hmmm... unele zile incep chiar bine, si au foarte mari sanse de a se termina bine... pur si simplu iesi din casa si remarci ceva care te binedispune... cum ar fi luna pe cer la 7 dimineata, impreuna cu cateva stelute care se intrezaresc pierdute in intuneric... asta m'a binedispus pe mine azi... bine, in fond si la urma urmei, m'am si trezit relativ binedispusa, dormisem mult prea bine... cum nu am mai dormit in ultima vreme... iar fumul de dimineata, desi a fost putin mai sec decat cele cu care m'am obisnuit, m'a relaxat... mi'a amintit de vremurile in care fumam si eu Marlboro [rosu sau lights, in functie de moment..], vremurile alea perfecte, de la inceputurile unei relatii care promitea, cerea, mai mult... o relatie care este acum in continua evolutie...

Ei bine, o zi care a avut un inceput atat de promitator, nu se poate termina altfel decat bine... desi urasc frigul de afara, desi inghet chiar si cu atatea haine pe mine, imi place vremea... se spune ca atunci cand iubesti, orice vreme ti se pare frumoasa... imi dau si eu seama acum, ca asa e...

Asa ca acum, astept sa treaca orele, sa se termine ziua asta petrecuta plictisitor la liceu, si sa ajung acasa.... la el....

Aceasta zi se va termina bine... poate perfect...

philosophies for a new begining....

I had one hell of a week.... one hell of a fortnight [search the word in the dictionary if you don't know what it means... fortnight = two weeks....] ... and one hell of a great day... eye-opener...

It's strange how life has its ways of spinning one around, of playing with one's mind and one's feelings... it's strange how one can fall into indifference whilst trying to be happy, being blinded by the most meaningless things, by the smallest mistakes, by the most unhurtful lies... it is strange how life itself turns right back around and helps one see that one had been wrong all that time... one's life can be a happy life if only one could see that.... if only one could appreciate the smallest joys, the fastest glimpses, the passionate kissez and the warmest hugs...

During one's lifetime, one has much to learn, many issues to overcome, many burdens to bear, great expectations to exceed and one can be too blind or too busy to see what lies in front of them: the beauty of life.... the beauty of life that is given by the love one gives and receives... the unconditioned love... that love that does not care about boundaries set by society or by one's group of inffluence.. that fulfilling kind of love that makes one give everything one has, and expect nothing and everything in return.... because that love is the only thing that makes life better, that helps one fulfill one's goals and overcome one's problems... one can find happiness in life, with the help of luck, intuition, self control and self confidence, respect, and let's not forget open-mindedness...

Happiness and love go together.... at least, in my opinion.... I, for one, still believe in soul-mates... and maybe I am a dreamer... and maybe I love to be loved, but I also love to love... and maybe I dream of the perfect relationship, and the perfect man, and the perfect house, and the perfect carreer, and the perfect family... but I not only dream.... I fight for them... I fight for my love, and I give everything.... and I bow and ask for forgiveness when I am wrong, and I forgive when it is necessary.... I give all the love that I have, I pay attention to details, I compromise, and I leave myself behind when I have to, so that the one I love gets the best things from/in life.... I would give my life for the one I love.... unconditionally....

So do not let yourselves be blinded by hate, by small tragedies or by stupid fights, because you'll waste your life with nonsense.... your heart will not have seen the beauty of love, until you have discovered how to control your own self, your own life, your own love....

[PS: I'll never give up on us, and I'll never leave you fall....
quotes: "together, we're invincible..."
"everyone is weak... everyone but us..."]

moshu'...

ok, sa spunem ca demult, candva, am crezut in moshu'.... am crezut in moshu' pentru ca asa am fost invatata... si era frumos.... si nu m'a durut sa aflu ca moshu' nu exista, pentru ca inca eram mica, si nu cred ca ma interesa prea mult pe vremea aia daca moshu' exista sau nu, cat timp eu imi primeam cadourile, bine-meritate de altfel...

anul asta.... anul asta sper sa vina moshu'... oricine ar fi el, nu vreau sa imi aduca cadouri... nu mai am nevoie de haine, de geci, de camera foto/video ori de orice altceva ce tine de material.... [bine, poate mint, mi'ar placea sa primesc o placa... dar nu am NEVOIE de ea momentan...] ... am o vaga nevoie de o prima de Craciun si de An Nou.... da, vreau ca ai mei sa nu'mi mai cumpere chestii, vreau sa'mi dea bani... pentru ca eu ma duc in Australia anul viitor.... iar biletele sunt al naibii de scumpe... dar nici de bani nu prea am atata nevoie, pentru ca pot sa ii strang si singura....

am nevoie doar de voi.... [si stiti la ce ma refer cand spun 'voi', va stiti si care sunteti....] si am mai ales nevoie de tine.... de mosh craciun, eu vreau sa fiu inconjurata de prieteni....si de dragoste...

Waiting...

Daaaa.... mi'am luat bootsi, mi'am luat pantaloni pentru placuit, mai imi lipseste o gecutza si sunt gata.... deci daaaa.... acum, imediat dupa ce ma recuperez [dupa operatia asta...], ma duc la munte.... eu, el, si doua placi.... atat.... ah, si un vin fiert....

Hmmmm....

Am chef sa scriu..... am chef sa scriu insa nu am idei... nu stiu despre ce sa scriu... as scrie despre cum imi mai irosesc eu viata, insa ce rost ar avea? pentru ca tot as continua sa mi'o irosesc.... insa de ce sa nu scriu despre cum imi irosesc viata?? avand in vedere ca orice as face, tot mi'o irosesc, macar asa, o irosesc intr'un mod mai placut...

Deci azi am avut nervi... poate am avut nervi inutil, poate nu.... nu pot sa'mi dau seama... cert e ca am avut nervi... prea multi nervi.... tone de nervi... nervi care implodau si explodau peste tot.... trist, dar adevarat.... poate ca am avut nervi pentru ca imi pierdusem 'verigheta', nu stiu... in fond si la urma urmei, asta e un motiv intemeiat, avand in vedere ca la inelul ala tineam cel mai mult dintre toate pe care le am.... ma rog, intr'un final ma calmasem.... pana am ajuns acasa, si m'am enervat iar, dupa doua partide de Starcraft.... si mai trist.... am incercat sa ma culc... suna telefonul... vorbesc ce vorbesc, incerc sa compilez ce mi se spune.... dau iar sa ma culc... incep sa ma doara ochii.... ma ridic din pat nervoasa ca nu am putut sa adorm, ies din camera, si ma izbeste o lumina orbitoare din baie.... alti nervi.... ma dor si mai tare ochii... ma duc in sufragerie si vreau sa imi aprind o tigara, dar nu pot... deja fumasem prea mult pe ziua de azi.... asa ca ma mai bag la un Starcraft, de data asta contra unui calculator... buuun.... zic eu 'hai ca pe asta il bat'... nici nu incep bine, dupa 25 de minute ma face zob... deci ZOB, frate, ZOB!!!!! mi se blocheaza Vista-ul, trebuie sa'mi resetez laptopul din cauza asta, si mai ales, sa astept pana se reporneste.... iar asteptatul asta dureaza extrem de mult... iar acum astept sa mi se traga episodul 8 din seria a 4a din Grey's Anatomy.... pentru ca numai serialul asta cred ca ma mai poate calma acum....

Iar poza aia este menita sa ma calmeze....

[iata ca am mai scris ceva si azi, o parte din minunatele aventuri ale lui Pisu, lenevind in propria'i casa.... speram ca aventurile lui Pisu sa nu fie in continuare la fel ca cele relatate mai sus...]

Muntele...

Mi'e dor de munte... mi'e dor de mirosul de zapada proaspata... de mirosul acela inghetat, care iti patrunde pana in adancul plamanilor si te racoreste... mi'e dor de soarele care rasare inghetat la munte, si care se reflecta in zapada proaspata... mi'e dor de un vin fiert si de o sapuneala ca la carte.. mi'e dor de iarna, si mi'e dor de ninsoare... mi'e dor de tot ce tine de munte: vreau un foc cald intr'o cabanuta.... vreau o partie cu zapada buna.... vreau sa invat sa placuiesc.... vreau sa ma trantesc in zapada rece, si sa stau cu ochii'n soare... vreau sa respir aerul de munte... vreau sa fiu in gara cu un rucsacel mic, si sa plec pur si simplu pentru o zi/o noapte la munte... vreau sa plec din Bucurestiul asta plictisitor, pe care am ajuns sa il cunosc pe dinafara, si de care m'am saturat pana peste cap... Bucurestiul asta murdar, aglomerat [insa aglomerat intr'un stil rau... pentru ca desi mie imi plac orasele aglomerate, am ajuns sa urasc Bucurestiul... pentru ca nu poti spune nicicand ca Bucurestiul se compara cu New Yorkul.... iar aceasta aglomeratie o ador eu... aglomeratia oraselor mari, cu sosele imense, bulevarde peste bulevarde... unde desi este aglomerat, nu pare a fi, pentru ca toti sunt mereu in miscare...], plin de balti si plin de fum...

Mi'e dor de iarna...

Am nevoie de o pauza...

Plutesc.... plutesc in indiferenta, in ne-chef, in prea mult fum.... tot ce se intampla in jurul meu imi este total indiferent, nu ma mai intereseaza nici macar de mine... nu am chef de nimic, vreau doar sa stau... fumez prea mult si am nevoie de o pauza... am nevoie de o pauza de mine... vreau sa am o zi in care sa nu ma bage nimeni in seama, sa nu vorbesc cu nimeni, sa fiu numai eu cu mine, eu cu gandurile mele, eu cu muzica mea, pe care sa o aud vag printre toate gandurile ce imi vor fi rasunat in creier... vreau sa vina mai repede pauza de la tigari, vreau sa respir aer rece de munte, vreau sa plutesc in fericire din nou, si nu in indiferenta... vreau sa imi pese, vreau sa imi pese de mine si de ceilalti.... vreau o zi libera... in care sa imi revizuiesc atitudinea din ultima vreme, in care sa ma imbunatatesc, sa ma readaptez, sa evoluez inca putin... vreau sa evoluez... in bine... sa devin un eu mai bun... dar mai ales, vreau sa fiu din nou eu... pentru ca in ultima vreme, viata trece pe langa mine, fara ca eu sa am o influenta prea mare in actiunile pe care le fac, in activitatile in care ma implic [si cand spun 'ma implic', ma refer doar la prezenta...]... m'am saturat de minele lenes, m'am saturat de eul plictisitor, de eul care nu a mai venit cu nimic nou in ultima vreme.... m'am saturat sa raman acelasi eu pentru atata timp... trebuie sa evoluez... trebuie sa fac ceva... trebuie sa bucur pe cineva din jurul meu, si nu doar pe mine... trebuie sa am o zi numai pentru mine, pentru ca apoi sa am cel putin o luna numai pentru voi... voi, cei care imi sunteti mereu alaturi....

Deci ma cac in sus...

Sa ma pish pe ea de zi... ieri a fost o zi atat de buna, pana s'a intamplat tot rahatu ala.... si da'i si alearga... la Raiffeisen sa blocheze contu si sa'mi emita un nou card... slava cerului ca mai erau toti banii acolo... du'te la Politie sa declari portofelu furat... sectia 16 ne trimite la sectia 10.... care e prin mortii masii pe undeva... sectia 10 nu are ce sa faca prea multe daca il declar furat, asa ca hai sa declaram numa buletinu pierdut... pai du'te inapoi la sectia 16... sectia 16 pentru buletine, e numai de luni pana vineri intre 9 juma si 13 juma... ce trist. ma pish pe ei... si acu am nervi si nu stiu cum sa ies din ei... ma cac in sus. si lasati'ma toti in pace.